Pelerin in tara sfânta

M-am numarat intotdeauna printre pasionatii de turism, atât cel intern cât si cel international. Impartasesc parerea marelui nostru carturar, istoricul de talie internationala, Nicolae Iorga, care sustinea ca, decât sa citeasca 100 de scrieri despre un monument sau orice alt obiectiv turistic de pe glob, prefera sa-l vada si sa-l perceapa „propriis sensibus”, o singura data macar.

In decembrie trecut, in preajma Craciunului, am avut prilejul sa vizitez din nou tara sfâna, servindu-i ca … ghid fiicei mele invitata acolo de o prietena si colega de facultate a ei. Datorita numerosilor prieteni si colegi din copilarie si tinerete, multi dintre ei apelând la mine si ca avocat in eforturile de recuperare a proprietatilor lor confiscate in timpul totalitarismului, marturisesc ca ma simt acolo ca la mine acasa.
In cele 10 zile cât a durat vizita, am revazut in special locurile in care evenimentele petrecute in perioada celor 30 de ani de viata pamânteasca a Mântuitorului sunt infatisate dupa 2 milenii de cartile sfinte ale Vechiului si Noului Testament.
Zborul de cca. 2 ore de la „Otopeni” la „Bengurion” il realizez pe nseimtite. Aterizarea pe aeroportul de lânga oraselul Lod din apropierea Tel-Aviv-ului, mi-a dat senzatia ca il vad pentru prima data; in realitate, vechiul aeroport pe care am aterizat de-a lungul anilor, astfel refacut, extins si modernizat, cred ca este in prezent unul dintre cele mai mari aeroporturi de pe glob. Iti trebuie ceva timp strabatând spatiile imense ale salilor, culoarelor, benzile rulante (vama este ca si inexistenta) pâna sa ajungi la iesire. Dintre obiectivele ce merita consemnate, spatiul ma obliga sa ma limitez doar la câteva din cele cuprinse in caietul meu de impresii.
Noutatea turistica pentru mine a fost „Ierihonul” – cel mai vechi oras de pe teritoriul biblic, pe care nu reusisem sa-l vad in anterioarele calatorii. Acum am reusit, desi unii prieteni m-au sfatuit ca nu ar fi prudent, orasul – cel mai vechi din lume, cum sustin unii, reprezentând in cadrul relatiilor arabo-israeliene, un fel de teritoriu autonom arab de pe cuprinsul Israelului. Taxiul cu care calatoream a fost oprit de granicerii arabi, pentr verificarea actelor. Cu oarecare emotie, intind pasaportul granicerului arab. Pe figura incruntata a acestuia apare un zâmbet ce-i lumineaza fata. Exclama in engleza: „A, român, foarte bine, poftiti, sunteti bine venit”. Câte deosebire intre acesta si multi graniceri din occident fata de români! In oras, cu un decor de lux, cu o vegetatie luxurianta, desi ne aflam in decembrie, ma asteapta o a doua surpriza. Ma opresc sa vizitez asezamântul bisericesc românesc Ierihon, unde parintele Ierihon este un excelent ghid si care ma asigura ca peste putin timp când lacasul va fi terminat, va fi cea mai inaltatoare, mai impresionanta zidire bisericeasca româneasca din lume. La ridicarea lui au contribuit, pe lânga Patriarhia de la Bucuresti si muncitorii români ce au lucrat in zona. Sunt uimit de tot ce vad, inclusiv trapeza unde sunt servit cu bunatati culinare din cele mai felurite.
Din pacate, in Israel nu peste tot este „pace sub maslin”. Desi se fac eforturi pentru pacificarea regiunii Gaza la granita cu Egiptul, din nefericire eforturile sprijinite si de interventii internationale nu au dat rezultatele scontate. Sper ca Dumnezeu si viitorul imi va permite sa includ si regiunea Gaza in itinerarul israelian. M-am indreptat la celalalt capat al tarii, la frontiera cu Libanul – „Elvetia Orientului” pe care deasemeni nu am cuprins-o pâna acum pe lista tarilor vizitate. Aici, mi se confirma spusele prietenilor mei ca frontierea libano-israeliana este inchisa. M-am resemnat reluând itinerii si obiective pentru care oricum trebuia sa fiu ghid pentru fiica mea.
Nazaretul – locul in care s-au nascut si au trait parintii lui Iisus Hristos este unul dintre orasele de inceput ale crestinismului. Iisus Mântuitorul si-a petrecut o parte din tineretea sa in acest oras. Am regasit orasul asa cum il stiam, intr-o aglomerare de case, vile, bloculete in alb, construite in stil arab sau european. Oricum, un oras placut constituind un tot omogen in decorul fierbinte al provinciei atât de des evocata a Galileii. Timpul nu mi-a permis sa ma interesez daca si acum evreii si arabii din oras sunt condusi de acelasi primar Menahem Aviav, originar din Galati. Orasul este dominat de impozanta biserica a Bunei Vestiri ridicata pe locul in care ingerul Gabriel i-a vestit neprihanitei Maria minunea nasterii lui Iisus. In subsolul bisericii s-a pastrat pesterea in care a locuit familia batrânului Iosif. Ne apropiem de cea de-a patra mare a Israelului. Pe lânga Mediterana si Marea Rosie care uda tarmul tarii pe teritoriul Israelului, se desfasoara 2 lacuri imense, adevarate mari. Primul, Marea Galileii, pe a carei tarmuri s-au desfasurat majoritatea minunilor savârsite de Mântuitor. Aici nu poate fi ocolit Capernaum in care un timp a locuit Iisus. Tot aici refacute se inalta si ruinele casei contestatului apostol Petru, deasupra carora a fost ridicata o biserica. Biserica Sf. Gheorghe reprezinta si ea o atractie deosebita pentru vizitatori. Râul Iordan, atât de cunoscut in lumea crestina, aminteste de botezul Domnului Iisus de catre Sf. Ioan Botezatorul. Parasind Marea Galileii, Iordanul se desfasoara lenes spre cea de-a patra mare a Israelului, Marea Moarta situata sub nivelul marilor obisnuite.
Desigur ca, punctul culminant a unui itinerar biblic il reprezinta Ieruslimul. Pentru toate cele trei religii, crestinismul, islamismul si iudaismul, orasul este socotit un oras sfânt, el pastrând urme si simboluri mentinute de secole si secole. Intins pe spatii largi sub forma unor aglomerari de constructii de piatra alba si roza – pete pe fundalul verzui si sur al decorului, se spune ca si Iersulimul, la fel ca multe alte orase ale lumii – Atena, Roma – a fost construit pe 7 coline. Un vestigiu celebru il constituie zidul plângerii, singura ramasita a vestitului templu a lui David ridicat initial de Solomon, unde evreii implora si azi iertarea pacatelor. Musulmanii pun pe acelasi plan moscheea lui Omar cu impresionanta sa cupola aurita, cu vestitele edifici de la Mecca. Pentru crestini, Ierusalimul marcheaza etape hotarâtoare in istoria crestinatatii. El reprezinta triumful iudeilor propovaduite de Mântuitor asupra multimilor. Desigur ca, biserica Sf. Mormânt reprezinta cel mai pregnant, simbolul jertfei supreme a Mântuitorului pentru iertarea pacatelor oamenilor. In Ierusalim, orice român nu poate ocoli biserica româneasca de aici. Maica Teodora ne-a asigurat si noua o gazduire confortabila in una din camerele inchiriate la un pret modic din „arhondaricul” bisericii – manastire, de aici. Pentru crestinii din toata lumea „Via Doloroza” reprezinta drumul parcurs de Iisus obligat sa-si duca in spate crucea pe care a fost rastignit si sub greutatea careia puterea trupeasca omeneasca a cedat de câteva ori.
Tiberias, pe malul marii, cunoscut pe lânga Marea Galileii si Tiberiadei. Românii au ridicat aici fortareata pe care au dedicat-o imparatului Tiberiu si astfel Tiberias a devenit principala asezare a tinutului si chiar capitala dupa distrugerea Ierusalimului in anul 70. Zona este presarata cu numeroase locuri in care a trait si propovaduit Iisus.
Cana – azi o asezare araba, evocând minunea savârsita de Mântuitor la nunta tinerilor din Cana-Galileii. Pe malul lacului se insira Magdala, Bethsaida si mai ales Capernaumul pomenit mai sus.
De pe un „belvedere” dominând lacul si orasul se vad inaltimile Golan, insângerate in timpul razboiului izraelo-sirian din primii ani de la infiintare. Spiritul civilizator al izrailenilor, puterea lor de munca se face simtita contemplând liniile arhitecturii incântatoare ale orasului, punct de atractie pentru numerosi turisti de pe intreg globul, veniti si aici pentru a admira un exemplu al miracolului izraelian.
Contemplând apele lacului, gândul te duce la numeroasele episoade curpinse in Biblie, amintind de minunile Mântuitorului, dintre care cea mai cunoscuta este acea vestita hranire a multimii cu cele 5 pâini si 2 pesti, multime venita sa asculte cuvântul lui Iisus.
La doar câtiva km de oras se regaseste Iordanul in ale carui ape Ion a botezat pe Iisus intrând in constiinta crestinatatii ca Ion Botezatorul. „Dupa ce a fost botezat tot nordul, a fost botezat si Iisus; si pe când se ruga s-a deschis cerul si duhul sfânt s-a pogort prin El in chip trupesc, ca un porumbel si din cer s-a auzit un glas care zice: < >” (Evanghelia dupa Luca).
In final, trebuie sa aratam ca harta Isrelului este presarata cu numeroase locuri si episoade crestine desprinse din cartile sfinte. Mileniile scurse le-au schimbat pe alocuri fizionomia, totusi, pelerinul crestin, turistul modern daca vreti, este cuprins de o fireasca emotie poposind in fata lor.
Cititorule, mergi si te convinge!
Av. Gh. DALBAN

Adauga un comentariu

*