Ipocrizia politico-locala a mentinut pastele de anul acesta la cote apolitice si „ipocritice” neasteptate. Sa nu ne amagim. E doar o aparenta. In aceasta saptamâna plata si lata, care a culminat ca in fiecare an cu Invierea Domnului la ora exacta, politicienii bacauani i-au facut intens curte lui Dumnezeu si, prin intermediul Lui, alegatorilor multi si prosti. O prea facila luare in zadar a numelui Domnului din care nimeni nu are nimic de câstigat pâna la urma. Politicienii au apucat vârtos piosenia de cracul pantalonilor si ne-au vârât-o pe gaura strâmta a cutiei postale. Astfel, belferimea locala a mimat cu succes, si de aceasta data, milostenia si amorul fata de aproapele votant si infometat. S-au dat pachete si felicitari; miei; urari de bine impachetate atent in ambalaje cu numele si seria de buletin a cutarui partid aflat „pe val”. Ca si aceasta pietate „jucata”, nu traita, fariseismul public s-a vândut „la vrac” in scurta vacanta de Paste. Iata, putorile politice s-au lafait grafic, asmutindu-ne papilele bunului-simt cu icoane plastifiate din care dumnezei invalizi si palizi ne intindeau o mâna nesigura, anemizata de bugetul restrâns al preacurviei pre-electorale. Ca niciodata, puterea de vrajeala practica a „politrucienilor” locali s-a infatisat in toata splendoarea-i, laolalta cu o naiva si stupida nadejde de mai bine emanata dinspre un electorat care mai pune inca botul la ghiseul neincapator al gogoseriei cu minciunele electorale. Tocati marunt si des, candidatii bacauani la functii publice bacauane secreta acelasi suc gastro-ideologic; aceleasi umori doctrinare râncezite. Aproape toti sunt „producte” sau rebuturi liniare ale faimoasei ciume rosii: unii ai sutului si ai stangii; altii ai asa-numitelor scoli inalte. Unii au brevetat sapunul de curatat chimic funia spânzuratului; altii si-au finalizat studiile liceale cu un bacalaureat dat de „la distanta” in timpul deputatiei bucurestene. De frica si de rusinea de a nu fi insemnat nimic la viata lor, unii candidati n-au trecut nimic pe felicitarile ilustrate sau pe pungi. Ci au inscriptionat pe fuga si in gluma un auster si amar: „Paste Fericit!”. Pentru acesti pupili complexati ai politicii locale de tranzitie a sosit ceasul scadentei. In politica nu e ca in sport: odata cazut, cazut ramâi. Nu exista buni samariteni, nu-ti intinde nimeni o salvatoare mâna de ajutor. Tocmai de aceea, sfintismul pascal de care s-au molipsit subit politicienii bacauani e nimic mai mult decât disperarea dinaintea furtunii (a se citi: votarii). Plutind cuminte in jegul fetid al urii apolitice, smaltul pietatii cu care s-au mânjit temporar candidatii nostri da semne de vizibila cocleala. Ca si credinta ca evadând din sfera de influenta proletara a strungului, poti deveni amic de parvenitism si de cafele a lui Dumnezeu.
Lucian BOGDANEL
.
