Primavara electorala: Un eveniment neprevazut

Linistea oferita de saptamâna patimilor si mini vacanta din aceasta saptamâna, nu a fost tulburata prea mult in lumea politica. Desigur ca si politicienii nostri au beneficiat de un respiro inainte de declansarea oficiala a campaniei electorale. O buna parte dintre ei au preferat decorurile exotice. Altii, printre care presedintele Basescu s-a imbaiat pentru imaginea sa populara, in stilul sau caracteristic cu oltenii de pe Valea Oltului. De data aceasta a renuntat la atmosfera monahala a manastirilor bucovinene, in favoarea celor din nordul Olteniei. Nu au lipsit cunoscutele strângeri de mâna cu viitorii electori, fotografierea cu acestia…Un mare eveniment totusi a avut loc in perioada aceasta. Este vorba de zbuciumul din PSD. Dupa ce cunoscutul medic Sorin Oprescu a fost o figura de prim ordin a social democratiei românesti in cadrul PSD-ului, a luat o hotarâre pe care unii au considerat-o de-a-dreptul uluitoare. Participarea sa ca independent la fotoliul de primar general al capitalei. Explicatia pentru public a fost ca, atâta timp cât partidul a spus „ba”, a considerat firesc ca sa se indrepte spre cetatenii capitalei care au spus „da”. A parasit demonstrativ si Partidul Social Democrat obtinând, dupa o incercare nereusita, sa fie admis, cu ajutorul Tribunalului Bucuresti, printre candidatii la postul de edil al capitalei. Ametit de rezultatele unor sondaje in care au figurat si numerosii pacienti pe care i-a avut, distinsul medic a considerat ca pozitia sa sociala si carismul sau, poate sa duca la eliminarea din cursa a lui Blaga, Diaconescu, Orban, Gusa….S-ar putea ca acest lucru sa se petreaca la inceputul lui iunie. Pentru noi ramâne insa, totusi, un mare semn de intrebare. Ce l-a putut determina pe distinsul urmas al lui Hypocrat sa ia aceasta hotarâre? Sa fie o ambitie pentru a se revensa pentru cele doua incercari anterioare? Sa fie dorinta de a pedepsi PSD-ul pentru decizia luata prin promovarea unui jurist-diplomat in locul sau? Sa fi acceptat indemnul lui Ion Iliescu, eminenta cenusie a partidului? Nu putem sti care au fost gândurile d-lui Oprescu. Noi ne punem insa o intrebare legitima. In caz de reusita va putea domnia sa sa impace doua activitati, de medic emerit cu cea de primar general? Ca medic, evident este foarte util bucurestenilor si pacientilor sai nu numai din Bucuresti. Este greu de inlocuit. Ca primar, i se vor cere lucruri si actiuni pentru care poate un Vanghelie ar fi fost mai nimerit. In acest caz o munca cu totul diferita decât cea din salile de operatie ale spitalelor. Sa nu uitam ca in discutie intra si consilierii reprezentand partidele politice. E greu de crezut ca din acestia vor exista prea multi care sa fie transformati in pacienti. Intr-un cuvânt daca tine atât de mult la oamenii -electori, nu era totusi mai util ca medic? Pentru treburile gospodaresti desigur nu sunt necesare studiile medicale superioare si maiestria in folosirea bisturiurilor. E usor de admis ca nu se poate vorbi de marele Napoleon care se stie ca se putea imparti in acelasi timp si in imparat si in geniu militar si in mare legislator (stiut ca celebru cod civil Napoleon redactat de o comisie de juristi, sub presedentia sa , reprezinta si azi baza principiilor de drept civil cuprinse si in actualul cod civil român, pe care juristii nostri incearca in zadar sa-i dea o forma noua). Sa revenim la noi. Mi-am amintit de acel mare român care a fost istoricul Nicolae Iorga. In perioada interbelica a facut greseala de a parasi linistea bibliotecilor si scrisul sau cunoscut in toata lumea, pentru a patrunde in politica de atunci care avea din pacate destule asemanari cu cea de azi. Ajuns la un moment dat primul ministru al tarii, multi oameni de valoare ai tarii, chiar si din cei care nu erau adversari politici, nu i-au iertat aceasta dualitate, stiinta istorica si politica. Dealtfel, pentru noi românii, in special al celor din generatia sa, Iorga, rapus miseleste de gloantele trase de niste extremisti exaltati, a ramas cu renumele de mare savant. Ca istoric nu a putut fi egalat de nimeni, in timp ce prim ministrii au fost nenumarati de atunci si pâna acum, majoritatea disparând din memoria oamenilor.
Av. Gh. Dalban