Misionarul, prefectul, episcopul si arhiepiscopul catolic, nascut la Vignanello, Italia, a realizat o munca indelungata si rodnica in r̢ndurile rom̢nilor de pe teritoriul respectiv din Moldova. Activitatea acestuia intre locuitorii asezarilor Moldovei a durat aproape 34 de ani, intre 1653 Р1687.
Acesta a fost numit si imputernicit de Congregatia propaganda Fide ca misionar apostolic in parohia catolica Baia, in anul 1653. Ajuns aici, el si-a indeplinit cu mult devotament obligatiile de misionar. Intreaga lui activitate a fost desfasurata in limba româna, pe care o vorbea cursiv si corect. Faptul a atras atentia si simpatia enoriasilor intregii parohii. Un manuscris pastrat la Biblioteca Nationala Napoli, intocmit in perioada activitatii lui Piluzzi in Moldova, arata ca pe cuprinsul statului respectiv functionau 29 de biserici de acest rit, raspândite pe intregul teritoriu moldav dintre Carpati si dincolo de Nistru, Ceremus, Putna, Milcov, Dunare si Marea Neagra. Continutul documentului demonstreaza limpede ca enoriasii nu puteau apartine altei etnii decât celei românesti. Parohiile erau slujite de doi preoti moldoveni, trei misionari italieni din Ordinul calugarilor minorilor conventuali. Acestia activau in Moldova de 13 ani. Toti efectuau serviciile in limba româna. Deceniul de activitate desfasurata la Baia de catre Piluzzi a fost incununat de succese, ceea ce a satisfacut pe credinciosi. Informatiile documentare au aratat un misionar devotat adevarului, muncii corecte si comportament frumos fata de enoriasi. La 12 aprilie 1660, Ioannes Battista Bercuz, „misionar autohton, a raportat ca acesta era laudat de poporul sau”. Propaganda Fide i-a recunoscut meritele si i-a acordat titlul de „magistru” la 2 iunie 1661. La 19 august 1662, Gabriel Thomasi a apreciat ca enoriasii il onorau cu suma de 30 reali. La finele anului 1662 sau inceputul celui urmator, el a plecat catre Cetatea Eterna, insotit de doi tineri moldoveni, unde au ajuns cu bine. Recunoasterera meritelor sale de catre Sfântul Scaun si Sacra Congregatie de Propaganda Fide s-a concretizat prin acordarea titulaturii si functiei de prefect al misiunilor catolice din Moldova, in data de 4 septembrie 1663, precum si atributiile de „Provincialem Transilvaniae et Commissarium Generalem”. In noua calitate, a revenit in Moldova insotit de alti misionari, carora li s-au incredintat parohiile corespunzatoare, iar el si-a reluat activitatea de paroh de Baia si prefect responsabil de celelalte. Timp de 6 ani consecutivi, a indeplinit atributiile incredintate sub atenta indrumare a Nuntiaturii Apostolice din Polonia, institutie care a raportat Propagandei Fide numai informatii favorabile asupra muncii lui Piluzzi. In acest timp, a pregatit lucrarea „De Dottrina Christiana”, a purtat discutii cu Miron Costin asupra originii limbii si obiceiurile românilor. Cartea scrisa de Vito Piluzzi de Vignanello a fost tradusa in limba româna si tiparita la Roma in alfabetul latin. Tiparirea lucrarii a fost realizata in tipografia Propagandei Fide din Roma, in anul 1677. Responsabilitatea tiparirii celei de a doua carti in limba româna in alfabet latin („litteris latinis” a avut-o autorul si traducatorul ei, la Berlin, Bucuresti, Paris si Roma). Astazi lucrarea este o raritate, deoarece se mai pastreza in patru exemplare. Aceasta carte a fost deosebit de folositoare românilor catolici si slujitorilor de acest rit, raspânditi atunci intr-un mare numar in: Croatia, Slovenia, Serbia, Bulgaria, Ungaria, parti din Austria, Galitia, Banat, Crisana, Maramures, Transilvania, Moldova, Tara Româneasca, Dobrogea, pamânturile românesti de peste Nistru, teritoriu pe care s-a format poportul român si limba vorbita de acesta. Antonio Angelini a apreciat in termeni extrem de favorabili lucrarea publicata la Roma. Acesta a scris ca opera respectiva a fost asteptata si folosita de românii catolici din Ungaria deoarece acolo nu se afla nimeni care sa asculte vorbirea lor si sa-i instruiasca in privinta credintei acestora”. Dupa terminarea mandatului de prefect, Piluzzi a fost numit arhiepiscop de Morcianopol la 26 martie 1678. A functionat cu rangul si atributiile de arhiepiscop de Marcianopol si administrator al Moldovei pâna in 1687. Dupa moartea episcopului Gorecki, 1679, a indeplinit si atributiile episcopale. In calitatile pe care le-a indeplinit, intre anii 1663 – 1687, a avut obligatia intocmirii de rapoarte catre Propaganda Fide. Acestea au fost in majoritatea lor cercetate si publicate. Mai toti autorii au considerat necesar sa republice acele parti din documente in care Piluzzi a exprimat in mod transant ideea romanitatii acestor catolici si a vorbirii corecte si permanent a limbii române („lingua Valachiea”). In anul 1664, V. Piuluzzi a aratat functionarea in Moldova a 4.000 biserici si a 50 manastiri ortodoxe, in timp ce pentru 380 familii catolice, in care traiau mai putin de 4.000 credinciosi, functionau 25 de biserici. Populatia catolica era raspândita pe intregul teritoriu moldav. Aceasta nu constituia nicaieri in asezarile Moldovei o populatie unica si nici una compacta. Ea nu constituia o masa compacta de credinciosi. In totalitate, aceasta era o populatie româneasca si vorbea numai limba româna. Rapoartele prefectilor: Valponi, Zauli, Manzi, Oviller, Gavet, Mauro, Rocchi au confirmat situatia pâna catre anul 1800.
Dupa incetarea activitatii Nuntiaturii Apostolice din Varsovia si acel strigat concludent „fini Poloniae”, agresivitatea maghiarismului si a slavismului asupra Moldovei a luat proportii periculoase pentru românii de pretutindeni.
Prof. dr. Dumitru Zaharia
Anexa la doc. 1 Schita teritoriilor din Croatia si Slovenia, populate de români, la mijlocul secolului al XVII-lea. Imputinarea acestora pâna aproape de disparitie s-a datorat dislocarii dirijate de Curtea Imperiala din Viena. Documentele privind indeplinirea acestei activitati au fost intocmite de contele Marsigli (Marsilli). Acestea au fost studiate si microfilmate de noi la Biblioteca Universitaria Bologna. Schita prezentata este pastrata in Arhiva Propagandei Fide, fond Scritture Originale Congregazione Generale, vol. 219, f. 194.
