De-o vreme ne-au invadat realizarile.

Fireste, ne aflam in precampania electorala. Acum primarul nostru devine vizibil; pâna mai ieri nu l-a vazut nimeni; acum e momentul sa aflam ca avem in fruntea urbei un primar care-si iubeste alegatorii; acum primarul e doar lapte si miere; ne scrie scrisori de dragoste pe panourile publicitare. Acru si posac, cum il stim de patru ani, de azi inainte primarul nostru si-a pus masca bunavointei, a zâmbetului si a gingasiei; e plin de solicititudine, e rabdator si solidar cu comunitatea. Asta pâna isi va vedea sacii in caruta, daca se va intâmpla, fereasca Dumnezeu sa-l mai avem in fruntea urbei. Data trecuta a iesit din intâmplare; Stavarache a fost primarul unui vot negativ si nimic mai mult. Stie toata lumea ca el este beneficiarul erorilor savârsite de antecesorul sau. Nu proiectele inteligente l–au propulsat la primarie, nici capacitatile sale manageriale si nici farmecul personal; despre asta nici n-are rost sa vorbim… Domnul Stavarache s-a trezit pur si simplu acolo unde ar vrea sa mai ramâna fiindca locul e profitabil. Sa nu uitam ca si Antena unu l-a saltat pe treptele primariei in momentele decisive. Si cum se intâmpla cu unii români, pentru a-si ascunde incompetentele, Stavarache si-a dedicat primul an de mandat plânsului si jelaniei impotriva vechii administratii, pe care a terfelit-o cât a fost ziulica de lunga; acest tip de comportament este specific oamenilor slabi; sa-ti denigrezi invinsul nu-i tocmai o frumoasa trasatura de caracter. Toata lumea a constatat prea târziu ca avem un primar plângacios, incapabil de actiune in favoarea binelui public. Apoi a aplicat si alta strategie, „a la Videanu”: a promis vrute si nevrute, s-a lansat in proiecte megalomanice, nerealiste, peste puterile lui mici. Cât despre existenta vreunei viziuni de ansamblu asupra Bacaului, la care sa fi angrenat toate fortele intelectuale ale urbei, ooo, nici nu poate fi vorba; totul se dezvolta haotic, de azi pe mâine, in functie de oportunitatile clipei; Bacaul e o cârpeala urbanistica, niste petice insailate intr-un aparent intreg. Dar sa nu-i cerem omului ce nu are; de fapt nici n-ar putea s-o faca singur; daca nu te pricepi, atunci consulta-te cu cei priceputi si foloseste-i. Dar nici asta n-a facut-o. Ar fi fost un merit. Dar n-a fost sa fie. Si cum spuneam, ne-au invadat „realizarile”. Primarul da raportul in scris, in scrieri pe ziduri, pe panouri publicitare, pe afise, prin scrisori si, mai nou, chiar si in lifturile noastre in texte scump inramate (cu bani publici, probabil), unde se vorbeste la superlativ despre realizarile „regimului” Stavarache. In cuvinte ele sunt fantastice, unice, miraculoase. Te apuca râsul – plânsu; ma simt strivit de-atâta informatie. Biata de ea, limba româna suporta cu stoicism „gogoasele” debitate de actuala administratie; mai avem putin si batem Londra. Când faptele nu sunt vizibile, incepi sa le povestesti, poate pacalesti pe cineva actualul primar chiar ne crede prosti. Acru, posac si plângacios primar am avut.
Vasile Maxim