Stefan cel Mare a micsorat proprietatea comuna a târgovetilor din Bacau si veniturile acestora

In timpul indelungatei domnii a celui mai important si mai viteaz domn al Moldovei au fost luate parti importante din pamântul obstei târgovetilor Bacaului si date unor oameni devotati acestuia. Vama târgului si alte bunuri, aducatoare de venituri domniei si localitatii, au fost retrase de sub autoritatea localnicilor si atribuite manastirilor. Astfel a procedat la 8 septembrie 1456, când a intarit manastirii Bistrita, cu hramul Adormirea
, „dania bunicului nostru, Sfânt raposatul Alexandru” vamile de la Bacau si de la Tazlau, precum si pietrele de ceara din târgul Bacau si morile din sus de Bacau, organizate de calugari cu cheltuiala lor si pe cea „de la Câmp”, ascultatoare de vama manastireasca.”Domnul prevazator a inscris in cartea data la Manastirea Adormirea de la Piatra” ca obligatiile sa fie platite „in mâinile dregatorilor manastirii. Rezulta clar ca in Bacau erau atunci reprezentanti ai autoritatii manastiresti, pe lânga cei domnesti si alesii localnicilor. La 23 aprilie 1460, acelasi domn a extins privilegiile asezamântului de la Bistrita, prin acordarea drepturilor de a incasa „vama mare si mica si numaratoarea de la Bacau…si vama de la Tazlau”. Li s-a mai acordat acelorasi calugari dreptul de a incasa platile facute pentru depozitarea si tranzitarea marfurilor. La 20 mai 1459, domnul Moldovei a acordat alte privilegii lui „chir popa Eustatie” de la Bistrita. De data aceasta, judecatorii de la Bacau, globnicii si slugile acestora au pierdut dreptul de a judeca pe locuitorii catolici de la Lucacesti, precum si pe cel de a incasa gloabele. A fost interzis oricarui episcop sa mai judece pe acesti oameni. Toate drepturile au fost acordate arhimandritului de la Bistrita. Masura a restrâns mult drepturile soltuzului si pârgarilor, celorlanti reprezentanti ai obstii. Acestora li sa diminuat rolul de reprezentanti ai obstei. Ei deveneau tot mai mult executanti ai dispozitiilor domnesti. La 15 septembrie 1462, domnul a luat din fosta proprietate obsteasca a târgovetilor „morile” facute de calugari din pustiu si prisaca de la Fundu, dincolo de Siret, unde a intemeiat………..si via de la sere, la Bacau, in Dealul Sarii , si Vâlsanestii, mai sus de Bacau si cu dârsta. „Documentul, prin continutul sau, demonstreza oricui intinderea proprietatii obstesti a târgovetilor din Bacau de dincolo de Siret si pâna la „Dealul Sarii”, pe Bistrita pâna la Satul Vâlsanesyti, dincolo de pârâul Calugara, la pârâul Sarat, deoarece este mentionata „via de la sare”. Pe aceasta intindere, se aflau: terenuri agricole, paduri, iazuri de peste, fânat, iarba pentru coasa, livezi, iarba pentru coasa, livezi, vii, gârle si mori, dârste, sate sub autoritatea târgului. Documentul scris la Suceava, in data de 20 aprilie1491, aduce alte precizari in aceasta privinta. De aceasta data, domnul Moldovei a luat din fosta proprietate a târgovetilor Bacaului: satul Buzestii, pe siret, unde se numeste Fundul care… a fost ascultator de curtile de la Bacau si cu loc de prisaca peste Siret, in pustie, unde se chiama Manastirea si cu balti pe Siret”. Toate au fost date Manastirii Tazlau, ctitoria acestui domn. Documentele scrise la Hârlau, in 26 noiembrie 1499, precum si cel facut cunoscut la Iasi, in 22 martie 1500, au relatat asupra donatiei prin schimb de proprietati intre Alexandru cel Bun si Manastirea Bistrita a satelor, situate pe cursul râului, aflate mai sus de Bacau, anume Biraesti, unde a fost Birai, si Vlacsanesti si Manoilestii! Formularea din 1500 a fost: „trei” sate pe Bistrita, mai sus de Bacau: satul lui Birai, si satul lui Vlacsan si satul Manuilesti”. Documentele au exprimarea clara si fara echivoc. Acestea aveau proprietarii lor la data schimbului efectuat de domnul Moldovei cu Manastirea Bistrita. Cartile domnesti prezentate demonstreaza continuarea politicii, initiate de Alexandru cel Bun, de catre nepotul sau, Stefan cel Mare, asupra fostei proprietati obstesti a târgovetilor de Bacau, proclamata de predecesorii domniei indelungate a celui dintâi „gospodar” al statului moldav „ocolul domnesc”, in virtutea dreptului feudal „dominium eminens”.
In conformitate cu acesta, pbstea târgovetilor de Bacau a fost lipsita de prosperitate. Locuitorii pastrau acest drept numai asupra lotului din vatra asezarii, caselor, dughenelor, vitelor, uneltelor de munca, banilor. Obstea si-a pastrat dreptul de folosinta asupra terenurilor agricole, fânatelor, padurilor, baltilor de peste, iazurilor, pasunilor, morilor, gârlelor. Viile si livezile se bucurau de un respect aparte din partea domnilor. Documentele au specificat frecvent: la terenurile plantate „cu vii si pomi”, beneficiarii donatiilor domnesti”n-au dreptul a se amesteca sau formulari asemanatoare. Documentele atesta ca de aceste donatii au beneficiat: Mana’stirea Bistrita, cea de pe Tazlaul Sarat si Manastirea Precista din „piatra lui Craciun” si unii sprijinitori ai domniei. Aceleasi informatii documentare au inscris precizarea functionarii in Bacau a Curtii domnesti, care avea sub autoritatea sa proprietati cu sate. Sub raportul conducerii târgului, documentele arata activitatea Soltuzului, Pârgarilor, alesi de obstea târgovetilor, dar si a dregatorilor domnesti si manastiresti. In timpul domniei lui Stefan cel Mare, târgul Bacau a suportat consecintele agresiunii conduse de românul Matei Corvin, regele Ungariei, si a celei conduse de sultanul otomanilor.Harnicia, inventivitatea si munca creatoare a bacauanilor, condusi de un domn priceput, om politic activ si intelept au dus la inlaturarea efectelor produse de inamici puternici si numerosi, dar si la progresul asezarii urbane dezvoltate pe malul drept al cursului Bistritei.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA