In campania electorala primordiala e administrarea minciunilor si cârpirea carentelor de imagine. Lucru pe care-l fac toti. Sau aproape toti. Asa, si as spune ca numai asa, poti travesti demagogic naufragiul administrativ pe care l-ai generat si patronat vreme de patru ani, transformându-l, de ochii bacauanilor, in succes personal. Asta face si cuantifica, de o bucata de timp, Stavarache. Sa nu ne mire peroratiile televizate ale primarului. Ele sunt semnul clasic al incompetentei politico-administrative plenare. Stavarache se mira de el insusi, de capabilitatile scoartei sale cerebrale de care, dupa cum a lasat de inteles, s-a indoit de câteva ori. Dupa doi ani de mandat, in care s-a calificat la locul de nemunca, primarul ne da un semnal intoxicant: el vrea ca noi sa credem incredibilul, de necrezutul – anume ca a priceput, in sfârsit, ce e cu aceasta blestemata de administratie; ce se ascunde in dosul adacadabrantelor acronime PUZ, PUG etc. Uz de fals in forma continuata si televizata. E drept, fapta scuzata de Codul Penal, devenit si el un instrument legal accesoriu, de folosinta optional-facultativa. Nu e o afirmatie gratuita. Argumentul pe care se asaza constatarea pleaca de la obscenitatea publica a panourilor nasite si afisate de primar. Nu e o stratagema de culise, ci de fatada. Factorul legal nu conteaza; dojana Biroului Electoral Judetean e o inutila gâdilitura in fund. Desi BEJ s-a pronuntat impotriva lor, panourile electorale care incrimineaza umbrele trecutului administrativ recent sunt tot la locul lor. Cel mai sigur, ele vor sta in picioare, conspirativ, pâna la gongul de final de campanie si ne vor atentiona ca sfârsitul e aproape. Dar sfârsitul cui? Ca Stavarache a uitat de bacauani o confirma chiar bacauanii insisi. Si stupefactia lor electorala, vadita atunci când vreun candidat se afiseaza prin noroaiele, praful si ura sadite periferic de actuala administratie. Strain de nazuintele, esecurile si lacrimile oamenilor comuni si corecti, satrapul Stavarache ridica ziduri. Asa se explica absenta lui de la intâlnirea cu bacauanii. Asa imi explic embargoul si carantina comunicativa impuse presei chiar din prima zi de mandat. Nu-i nimic. Bacauanii il pot vedea pe primar. La televizor. Acolo unde oamenii studiourilor pot filtra intrebarile; pot cenzura; pot trânti telefonul in nas, tocmai pentru ca orgasmul edilitar, ce-l cuprinde pe Stavarache când isi latra jumatatile de realizari, sa nu fie intrerupt de vreun umil neavenit. De vreun papa lapte platitor de impozite si supravietuitor in noroaiele dinafara zidurilor de aparare edificate de primar si de liota de adjutanti liberali in fruntea careia se afla. Inca.
Lucian BOGDANEL