Recentul contact a D-lui Basescu cu mass-media a fost aparitia de sâmbata, 10 mai, la postul de televiziune TV 1, moderator fiind cunoscutul ziarist si comentator Bogdan Chiriac. De data aceasta nu a fost la fel de simplu ca acum doua saptamâni la aparitia de la radio difuziunea româna. De ce? Pentru ca atunci, abordând problemele interne legate de partidele politice, el a putut „naviga” pe o mare linistita in care a avut cale libera pentru atacurile la adresa opozitiei. Aceasta, deoarece moderatoarea de atunci nu i-a ridicat „obstacole” mediatice. La televiziune situatia a fost alta. D-l Chiriac l-a aruncat direct in valurile tulburi ale problemelor externe ale României. Dialogul s-a axat pe chestiuni ridicate la Summit-ul NATO de la Bucuresti de la inceputul lui aprilie. Raspunsurile presedintelui, in general la obiect, n-au putut fi ascunse, ci cel mult ocolite. S-a cazut de acord ca un fapt pozitiv, imbunatatirea substantiala a imaginei României in lume, unde din pacate mai exista locuri unde tara noastra este o „terra incognita”. Presedintele a recunoscut corect ca reuniunea mondiala de la Bucuresti a reprezentat un efort material pentru tara. Desi nu a precizat valoarea acestuia, factorii autorizati au cifrat costurile pentru aceasta calitate de gazde la 26 milione de euro. Aprecierile si amabilitatea D-lui Busch, la adresa României in general si a D-lui Basescu in special, nu ne-au incalzit nici cât soarele cu dinti de la Neptun. Sa nu uitam ca „licuriciul de la Wasinghton” este la apusul carierei sale politice care a fost considerata de o buna parte a omenirii de-a dreptul catastrofala, atât pentru America cât si pentru intreg globul. Chiar semnul de intrebare privind situatia economica din prezent a României este consecinta declinului inregistrat de dolarul american ca si de recesiunea economica din America ca si de pe glob. D-l Basescu a considerat intr-un alt raspuns dat moderatorului, ca românii trebuie sa se simta onorati de faptul ca liderul american si mondial care s-a deplasat doar de trei ori pe glob intr-un loc diferit decât cel in care a aterizat avionul prezidential care il adusese pentru convorbiri si vizite in diverse locuri de pe glob, a ales si tara noastra. Acesta a fost in România, in Dobrogea, locul de bastina a domniei sale. Dar aici nu a mai aparut curcubeul de la prima vizita a presedintelui american in România, când la Bucuresti, alaturi de D-l Bush se afla D-l Ion Iliescu. Doar pescarusi si valurile potolite ale marii le-au aparut privirilor prezidentiale ale celor doi. „La pasivul” convorbirilor trebuie trecuta si problema vizelor. Sperantele românilor ca vor fi recompensati pentru riscul creat de bazele americane din România, ca si pentru mortii din Irak si Afganistan, nu s-au confirmat. Trebuie sa mai asteptam pâna când vom capata dreptul de a calatori in SUA fara a fi verificati strasnic daca nu suntem cumva teroristi sau arabi. D-l Basescu a fost nevoit sa ofere lui Bogdan Chiriac si noua, telespectatorilor, doar motivatiile oficiale ale administratiei republicane din SUA. O problema care ne-a pus pe gânduri si cred ca si pe o seama de români, a fost pozitia presedintelui nostru fata de Ucraina. Dupa ce, cu putin timp inainte de summit, domnia sa a criticat pe buna dreptate pe cei ce au semnat Tratatul româno-ucrainian din 1997 cu o condamnabila usurinta. La sammit insa, titularul de la Cotroceni nu si-a mai amintit de cele spuse cu putina vreme inainte. Fostul presedinte, Emil Constantinescu, ca si ministrul de externe de atunci, Adrian Severin, au scapat cu fata curata pentru semnaturile puse in acel tratat considerat de unii ca o adevarata tradare nationala. Se pare ca nu au fost discutii cu parteneri-aliati despre rupturile defunctului URSS, preluate drept mostenire de catre Ucraina. Au fost doar discutii bilaterale cu D-l Iuscenko, dupa cum a transpirat din raspunsurile D-lui Basescu. Presedintele de la Kiev a dovedit insa aceeasi incapatânare in a nu discuta problema si a mentine samavolnic pamânturi românesti ce nu au fost niciodata in trecutul istoric a „colosului cu picioare de lut” de la Rasarit si cu atât mai putin a Ucrainei – doar provincie timp de secole a Rusiei tariste si apoi a fostei Uniuni Sovietice. Si totusi, presedintele României a sprijinit intrarea Ucrainei in NATO. Sa fi avut speranta ca acest gest va ajuta pe cei de la Kiev sa-si aminteasca de principiul fundamental a dreptului international, respectiv „Buna vecinatate” dintre statele cu frontiera comuna? Vom vedea dupa cele 8 luni când se va relua problema admiterii Ucrainei si Giorgiei in NATO. Noi suntem stapâniti de scepticism, gândindu-ne si la Insula Serpilor ce formeaza obiectul unui litigiu de drept international la Tribunalul de la Haga, dar despre care subiect ne vom ocupa intr-un material viitor.
Av. Gh. DALBAN
