Informatiile documentar-stiintifice oferite de fondul arhivistic Nuntiatura Apostolica Polonia, pastrat in Arhivele Secrete ale Vaticanului sunt interesante si utile cunoasterii trecutului municipiului Bacau. Institutia statului pontifical din capitala Poloniei a avut, pe intreaga durata de functionare, responsabilitatea misiunilor catolice din Moldova, a numirii tuturor episcopilor carora le-a fost incredintata conducerea Episcopiilor Catolice Siret, Baia si Bacau.Inainte de inceputul anului 1676, in lunile iulie-august 1675, decedase fostul episcop al Bacaului, Stephanus Athanasius Rudzinski, din Ordinul Calugarilor Minori Observanti, numit in functie de regele Poloniei, Ioan Casimir, consacrat la 12 august 1662, cu obligatia de a sta permanent la sediul diocezan Bacau. El a venit in localitate insotit de secretar si „patru presbiteri”, a efectuat vizita episcopala, a realizat o intrunire a misionarilor catolici din eparhie, dar s-a amestecat in unele probleme politice. Faptul a dus la expulzarea sa din Moldova de catre domnul Eustratie Dabija, in anul 1665. Episcopul a plecat in graba de la Bacau spre Polonia, prin Transilvania, unde a savârsit alte fapte necorespunzatoare rangului sau. Deceniul de viata l-a trait in Polonia. Dupa decesul acestuia, arhiepiscopul de Corint, nuntiul apostolic la Varsovia, a fost nevoit sa efectueze cercetarile sale asupra Eparhiei Catolice Bacau si orasului in care era centrul episcopal. Propaganda Fide elaborase un chestionar care cuprindea 13 intrebari pentru purtarea unor astfel de discutii. Nuntiul apostolic avea obligatia sa puna in discutie cu interlocutorii sai toate problemele prevazute. Interlocutorii prezentau si informatii scrise in aceasta privinta. mul misionar solicitat sa prezinte informatia necesara cunoasterii eparhiei si târgului Bacau a fost Antonius Angelinus. Acesta lucra in Moldova din anul 1663. El a insotit pe „Vito Pilutio” in calatoria facuta de la Roma la Baia, in anul 1663. Discutia si prezentarea informarii scrise asupra eparhiei si localitatii Bacau a avut loc la Varsovia, in data de 1 aprilie 1676. Acesta facea parte din Ordinul Calugarului Sfântului Francisc, ramura minorilor conventuali. El a aratat ca târgul Bacau se afla pe un loc intins, in partea central-vestica a Moldovei, foarte aproape de cursul Bistritei, pe drumul comercial principal. In timpul sederii sale la Bacau, localitatea avea aproximativ 200 de case. Ceva mai mult de jumatate din acestea apartineau românilor de credinta ortodoxa, iar celelalte celor de rit catolic. Situatia in momentul respectiv nu-i era cunoscuta cu suficienta precizie din cauza trecerii prin localitate a ostirilor otomane si a hoardelor tatarasti, care atacau Polonia. Totusi, cunoscator al situatiilor anterioare a apreciat ca „din cauza razboaielor indelungate si a incursiunilor barbarilor, a trecerii neintrerupte a armatelor dusmane”, locuitorii asezarii „au fugit in padurile din vecinatate”. In Bacau functiona biserica de rit catolic, catedrala construita din piatra, acoperita cu materiale confectionate din lemn. Mai inainte, aceasta avea trei altare, acum mai era unul singur. Constructia avea nevoie de reparatii substantiale. El a precizat ca episcopia catolica Bacau se afla sub autoritatea Arhiepiscopiei de Leopol, impreuna cu celelalte episcopii din zona. Slujitor la Bacau era Ioan Battista Barcuta, de origine româneasca, nascut in Moldova. Acesta functiona cu titlul de vicar. Cu putin timp inainte, mai exista o biserica de acest rit, construita din lemn. Aceasta se aflase in „piata publica” (in foro pubblico). In momentul respectiv aceasta fusese distrusa. Toate serviciile divine catolice erau savârsite la biserica-catedrala, unde se aflau toate cele necesare efectuarii acestora, inclusiv fântâna cu apa necesara botezurilor. Cimitirul catolic functiona aproape de manastirea inchinata Fecioarei Maria, constructie realizata inainte de anul 1400. Aici functiona biserica episcopala, iar in vecinatatea ei se afla locuinta destinata demnitarului catolic care urma sa fie numit si consacrat. Ambele biserici aveau nevoie de mari reparatii deoarece dusmanii au cauzat stricaciuni mari. Clopotele si orga erau scoase din functiune din acelasi motiv. Veniturile episcopale, in timpurile normale, erau asigurate prin contributia enorasilor in produse de tot felul. Hrana si intretinerea slujitorilor erau asigurate pe aceasta cale. Episcopul obtinea mari cantitati de produse agricole, animaliere, vin, ceara si miere de albine de la proprietatea Trebesul de Jos, morile de aici. In plus, acesta aduna de la credinciosii diecezei, sub numele de obligatie canonica, peste 20 de grosi, zeciuiala vinului si a celorlalte produse, de la fiecare casa locuita de enoriasii respectivi. Antonio Angelini a precizat ca bunavointa românilor catolici si obligatiile impuse, devenite traditionale, asigurau suficiente venituri episcopilor catolici de origine polona, demnitari de Bacau.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
