Prin orasul imaginar al primarului erect

Stavarache nu-si permite luxul negatiei. Nimic nu poate fi pus la indoiala in ceea ce-i priveste potentialul demagogic. Practica e paguboasa: ea lasa electoratului impresia stranie ca pe malurile Bistritei totul a fost facut; ca perfectiunea a picat de pe soclul ei imaginar in ultimii patru ani de mandat administrativ si a fost inlocuita de-o eficienta edilitara imposibil de probat. Lipsesc evidentele care s-o autentifice.

Iritantele ticuri retorice ale primarului au devenit, intre timp, litera de faradelege. Austere constructiv, ele abunda totusi in repetitii stridente si umor involuntar. Un exemplu concludent: “A inceput, urmeaza licitatia” sau “S-a semnat! Intr-o saptamâna incepe lucrul”.

Formulele marcheaza o necesitate locala sensibila, niciodata implinita pâna la capat. Ele se adreseaza explicit votantilor, vrând sa marcheze calitativ, dar mai ales cantitativ, reusitele virtuale ale administratiei in exercitiu.

Exista o limita crasa si un risc capital cert in aceasta gândire care nu se teme sa se-nfatiseze public: credinta ca intentiile de vot ale bacauanilor indecisi mai pot fi “prelucrate” cu scrisorici, biletele, vederi sau poze cu continut electoral ambiguu.

In orasul imaginar al lui Stavarache superlativul ne da afara din casa, desi nu e certificat nicicum de reusite care sa sfideze firescul administrativ. Crezându-l pe primar nu mai ai indoieli: locuiesti in alt oras decât cel invocat de panourile electorale liberale; decât cel prezent la tot pasul in incâlcitele peroratii stavarachiene. Parafrazând un literat prestigios si foarte defunct, am putea conchide, si noi, ca primarul e “bolnav de lumi imaginare”. Dar astfel ar fi prea usor in ceea ce-l priveste.

Puzderia de realizari nerealizate, sau abia incepute, nu justifica si nu argumenteaza reveria edilitara nasita de scoarta ilustrei capetenii liberale. In limba engleza verbul “to erect” inseamna “a ridica”, cu intelesul colateral de “a construi”, “a edifica”. Sub acest unghi, scaparile discursive ale lui Stavarache ni-l arata in chip de primar erect. Totul e ridicat, pâna si spitalul municipal aflat inca la vârsta “fundatiei”; chiar si noul si invizibilul stadion; chiar si teatrul de vara invadat de paioase si buruieni cu tentacule; chiar si centrul expozitional condamnat la ignoranta edilitara deliberata si totala.

Totul e inceput, totul e gata, totul e in locul in care trebuie sa fie. Avem un primar batos, adeseori teapan. La antipozi, orasul e in vecinatatea jalei umilite. Sub povara pretului platit pentru aclimatizarea locala a “economiei de supermarket”, viata “bacauana” a bacauanilor seamana cu o prelunga asfixiere premeditata. Tsunami-ul electoral linistit nu a trecut. Finalul campaniei are rezervata o ultima salva de promisiuni. Bateriile sunt pregatite sa traga.
Lucian BOGDANEL