Fara rusine. In dispretul Constitutiei. Cu aerul ca-si face datoria fata de partidul democrat-si-liberal (histrion liberalo-scialist), pe care l-a nasit si la care se va intoarce dupa ce-si va fi epuizat cu regret mandatul de presedinte. Calcând pe cadavre. Insolent, malitios si insinuant, inegalabilul nostru Presedinte se implica in campania electorala fara sa-i pese de nimeni; fara cel mai elementar bun simt.
Intuieste probabil ca pierde Bucurestiul, ceea ce ar fi mai mult decât o catastrofa pentru PD-L, partid care deja a luat-o la vale in sondaje; cum era si firesc, de altfel, fiindca n-a dovedit in toata existenta lui decât capabilitatea de a isca scandaluri, de a fi „Gica contra”, de a se jelui continuu prin celebra gura clantanitoare a deja expiratului domn Boc. Fiindca cine se aseamana, se si aduna: acelasi comportament iritat, nemultumit, plângacios, manipulator, machiavelic, histrionic, conflictual; cum e Tanda asa e si Manda. Ce mare brânza a facut PD-L-ul in politica româneasca decât de a se pozitiona continuu impotriva tuturor? PD-L-ul e turbat dupa putere; a avut Bucurestiul pe mâna si lumea s-a cam lamurit de baronul Münchausen, simbolul minciunii consacrate, l-am numit pe domnul Videanu cu proiectele lui faraonice, catifelatul, rozul domn Videanu, demagogul, stapânul bordurilor, omul care a instaurat haosul in Bucuresti. Si ca domnia sa sunt cam toti „profesionistii” partidului. Nici siretenia nu le este straina; ca sa nu mai vorbim despre manipularea opiniei publice, materie la care presedintele este prof. doc. docent; as spune un mare artist papusar, cel mai mare. Fireste, media româneasca fara exceptie, ca si adversarii politici ii recunosc inteligenta malefica in a deturna sensurile oricarui eveniment socio-politic in favoarea sa. Avem un presedinte destept foc, abil, viclean, derutant, stapân pe toate tertipurile meseriei, simulant sentimental, duplicitar, pamfletar; cu o mâna te mângâie, cu cealalta te impinge in prapastie; cu-n ochi râde, cu celalalt te injura; un antiintelectual stapânit de emotii primitive; subtextul comunicarii va fi intotdeauna insinuarea vaga, persiflarea, tainuirea partiala, voalata a unei amenintari posibile. Ultima demonstratie: aparitia la Realitatea TV, unde a fost „invitat” sa raspunda unor „intrebari” incomode adresate de telespectatori… Aiurea! Obedienta acestui post de nisa fata de presedinte este de-acum fatisa, ca si a redactorilor ce se pretind „impartiali”, vezi Doamne, reprezentanti ai opiniei publice… Cine? Tatulici? Turcescu? Au disparut harpistii lui Ceausescu? Nu-i nimic! Avem innaltatori de ode pentru Basescu! In România nimic nu se pierde, totul se transforma. Scenariul lingusitorilor e vizibil de la o posta; o facatura cusuta cu ata alba. Baietii i-au ridicat la fileu si presedintele a marcat fara adversar, pe un teren gol; a fost extrem de plictisitor; presedintele nu mai are lucruri noi de comunicat; presedintele a devenit victima propriilor obsesii – cine nu e cu el, e impotriva poporului român; presedintele se vrea invulnerabil, lui trebuie sa i se permita orice, chiar si grobianismele; presedintele doreste ca ziua in care a fost reconfirmat de popor prin referendum, sa devina un fel de zi nationala trecuta in calendar; zi istorica de lupta impotriva Parlamentului – eternul sau opoznat (institutie democratica esentiala care i-a penalizat comportamentele); presedintele a iesit pe sticla sa ofere o gura de oxigen PD-L -ului; sa-l demonizeze pe Sorin Oprescu; sa-si afirme ura viscerala fata de toti cei care nu sunt de acord cu domnia sa.
Domnul Basescu nu mai pare a fi presedintele României, ci al PD-L-ului; ca s-o spunem pe sleau.
Domnul presedinte are o problema.
A fost pe creasta valului; si nu mai este.
Ovidiu GENARU