Arborii saditi de profesori

Profesorul de educatie fizica Paul Deboveanu, adulat de elevii sai, a fost puternic marcat de Zilele Colegiului National „Gheorghe Vranceanu”, unitate scolara pe care a servit-o „o viata de om”, chiar din momentele in care, acum mai bine de patru decenii, „s-a lucrat la foc continuu pentru a degaja curtea de gramezile de moloz si a face posibila inaugurarea noii scoli la deschiderea anului scolar 1966”, dupa cum ne-a declarat chiar el. „Am lucrat atunci, cot la cot, toate cadrele didactice din scoala, alaturi de administrator si de personalul de serviciu, si am reusit sa facem scoala bec pâna pe 10 septembrie, cu aproape o saptamâna inainte de taierea panglicii inaugurale”. Acum, la editia din acest an a Zilelor Colegiului, tânar pensionar dar inca profesor activ, Paul Deboveanu a primit din partea conducerii Colegiului o superba placheta speciala, cu urmatoarea dedicatie: „Domnului profesor Paul Deboveanu, pentru performanta de a fi devenit dirigintele tuturor generatiilor”. Profesorul Gabriel Andrei, directorul Colegiului, a reusit sa pastreze secretul pâna in momentul inmânarii plachetei si cu atât mai mare a fost emotia profesorului Paul Deboveanu. Dar nici el n-a ramas dator, facându-le o foarte frumoasa surpriza atât colegilor sai, profesorii, cât si elevilor. Cum era singurul din scoala care a fost martor atunci, la inaugurarea scolii, când fiecare profesor a sadit câte un arbore in curtea unitatii, Paul Deboveanu a reusit sa aseze in fata fiecarui arbore sadit – 14 mesteceni albi, inca falnici – câte o placa de marmora pe care este scris numele profesorului respectiv. Inclusiv in fata arborelui sadit atunci de el. „Ma bucur ca in curtea scolii noastre a mai ramas loc si pentru alti arbori, asa ca profesorii de azi pot continua frumoasa initiativa a profesorilor de ieri”, ne-a spus profesorul Paul Deboveanu, convins si acum de valabilitatea proverbului conform caruia ai trait degeaba daca n-ai format un om si n-ai sadit un pom.
Stefan OLTEANU