Pledoarie pentru sanatatea mintala

Orarul ingust al alegerilor locale ne prinde acasa. Dar neinhamati la jugul responsabilitatii civice. In pauza dintre sprituri, Basescu a iesit sa anunte descoperirea epocala: degeaba ne-am procopsit cu suficienta confortabila a dreptului de a vota uninominal in stânga si-n dreapta. Ingredientul e necesar, nu si indeajuns. E nevoie de exercitarea lui propriu-zisa. Nu doar de palavre iritante si gaunoase. Pe scurt, duminica trebuie sa mergem la vot. Dar ce fel de vot? Alegerea nu-i pe placul românului. E o nedorita ananghie. Ca sa alegi trebuie sa fii informat, ca sa fii informat trebuie sa vrei. Câti au vointa? Mitul pesterii e la el acasa pe meleagurile moldovene. Radiografia bordeiului semiingropat reflecta o fizionomie a neputintei: in schimbul votului, ne milogim cu mâna larg intinsa, complexati de aceeasi veche spaima de normalitate. Pâna la urma stampila trebuie si merita a fi pusa intr-un chenar, de colturile caruia atârna semnficatii politice (ne)ortodoxe. Dar, totusi, intre cine si ce avem de ales? Nimic mai simplu, dar parca din ce in ce mai greu. Sa nu comitem imprudenta de a ne lasa sedusi de aparente. Ca si in 2004, de la o vreme ne invadeaza mafii politice secrete: comisarul sta de garda, dar jocul sau de suma nula nu face decât sa-l apropie pâna la confuzie de perimetrul ilegal al uzului de fals. Campania electorala nu a vadit bestii si inocenti de serviciu, asa cum poate oropsitul intru orgoliu Stavarache si-ar fi dorit. Nu exista ticalosi politici si blânzi pestisori efeminati, gata sa fie inhatati de tentaculele unei diabolice caracatite politice. Stavarache nu e singur impotriva tuturor; e singur cu el insusi. Exterminarea timpurie a Aliantei DA pe plan local, tepuirea PSD-ului in demersul de suspendare a presedintelui Basescu, l-au insingurat periculos de mult pe primar. Pentru ca alternative nu existau, campania edilului s-a pliat pe scenariul hollywoodiano-mioritic al filmelor “pâr-pac”. O mâna de nelegiuiti vin sa rapuna, din fuga calului, baciul moldo-vrâncean. A fost singura optiune capabila de-a fi pusa in opera. Ea s-a bazat si a functionat prin mila crestina a bacauanului domol care tine, ca tot românul, cu cel slab. Doar ca la Bacau nu au existat slabi nevinovati si puternici penali si nemernici. E o distorsiune optica barbara. Realitatea e cu totul alta si-i taman potrivnica lui Stavarache. Proiectele majore ne-au ocolit, infrastructura colcaie de cârpeli si pansamente, asfaltul ne ramâne pe talpi asa cum, bunaoara, cuvântul “mita” zace pe bancnotele anume inscriptionate pentru flagrant. Normalitatea politico-administrativa imi pare mai necesara ca oricând. Voi opta, in votul pe care-l voi pronunta duminica, in favoarea ei. Iar pentru mine, ea poarta un singur nume: Catalin Mardare. Pozitia 4 pe buletinul de vot.
Lucian BOGDANEL