Pomenirea celor cazuti pe câmpurile de onoare a fost o permanenta in viata poporului român. Din cele mai vechi timpuri, stramosii nostri si-au cinstit eroii, in ei regasindu-se cele mai nobile calitati si virtuti, pe care le-au pastrat urmasii veacuri de-a rândul, ca pe cea mai autentica si valoroasa mostenire.
Pâna la primul razboi mondial, românii isi pomeneau eroii in prima sâmbata a mortilor din an. Dupa razboi, ziarul „Neamul Românesc” propunea: „sa se aseze o sarbatoare nationala”, pentru ca „Toti sa-si plece fruntea si sa-si aduca prinosul de admiratie si recunostinta pentru eroii cei multi ai natiunii”.
In anul 1920, prin Decretul-Lege nr. 1963 s-a legiferat comemorarea eroilor României in Ziua Inaltarii Domnului – proclamata sarbatoare nationala, care „va aminti urmasilor desavârsirea infaptuirii idealului national… România Mare”.
Legea asupra regimului mormintelor de razboi, promulgata la 31 mai 1927, stipula la art. 8: „comemorarea eroilor cazuti in razboi se va face in fiecare an de Ziua Inaltarii Domnului, care este decretata ca sarbatoare nationala. Aceasta zi va fi sarbatorita de autoritatile românesti in mod cu totul demn, prin organizari de Te-Deumuri, procesiuni si serbari cu inalt caracter national, la care vor participa institutiile de stat si particulare fara deosebire de religie sau origine etnica.”
In perioada interbelica, grija pentru cinstirea memoriei eroilor cazuti in razboi si pentru locurile care adapostesc ramasitele lor pamântesti a capatat o forma organizata. La 12 septembrie 1919 a luat fiinta „Societatea Mormintelor Eroilor cazuti in Razboi”, transformata in anul 1940 in „Asezamântul National Regina Maria pentru Cultul Eroilor” care a functionat pâna in anul 1948, când a fost desfiintat.
Acestei societati, cu sprijinul substantial al armatei, i se datoreaza realizarea in anul 1923 a Mormântului Ostasului Necunoscut, apoi a marilor memoriale de la Marasesti, Marasti, Soveja, Focsani, Mateiasu, Tg. Jiu etc., la construirea a sute si mii de monumente inchinate eroilor neamului românesc.
Dupa 1948, timp de 27 de ani, comemorarea eroilor a fost oficiata fara reglementari legale, la buna apreciere a autoritatilor si a unor oameni de buna credinta. Abia prin decretul Consiliului de Stat nr. 117 din 23 octombrie 1975 s-a stabilit comemorarea pe plan national a celor cazuti in razboaie, in ziua de 9 Mai – „Ziua Eroilor”.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, s-a revenit conform traditiei, ca ZIUA EROILOR sa fie sarbatorita la praznicul Inaltarii Domnului, intarita prin Hotarârea nr. 3490 din 14.04.1990 a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea conducerea Ministerului Apararii Nationale a declansat o actiune ampla reparatorie de reintroducere in armata a valoroaselor traditii militare românesti, a sprijinit infiintarea in anul 1991 a Comitetului National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor, care in 1997 s-a transformat in Asociatia Nationala „Cultul Eroilor”, care a preluat traditia cinstirii eroilor.
Apelând la memoria documentelor si a celor care au luptat in ultimul razboi mondial s-a putut reconstitui dupa decembrie 1989, tabloul vast si tragic al pretului pe care românii l-au platit pentru unitatea, independenta, integritatea si binele tarii, pâna la sacrificul suprem. Numai in cele doua razboaie mondiale totalul pierderilor umane inregistrate de România se cifreaza la peste 2.175.000 militari si civili, dintre care 436.235 de morti, 557.499 mutilati, invalizi si raniti, 1.181.713 prizonieri, disparuti si deportati.
In memoria tuturor eroilor si martirilor ce odihnesc in pamântul tarii sau peste hotare, de Ziua Lor – a EROILOR ROMÂNIEI – noi ce de azi le suntem datori nu numai cu evocarea si pomenirea faptelor eroice, ci si cu angajamentul intim – al urmasului de peste secole sau decenii – ca prin tot ce facem si vom face pentru TARA si NEAM suntem si la nevoie vom fi la inaltimea marelui lor sacrificiu.
Coloner (r) Corneliu CHIRIES
