Potrivit mai multor relatări, o dată cu invazia sovietică din Cehoslovacia, din 1968, căreia România i s-a opus, s-a încercat forţarea Prutului de către Armata Roşie. Atacul rus a încetat însă după ce numeroase blindate au fost distruse de o armă cu laser de fabricaţie românească, inventată de Henri Coandă. Dincolo de senzaţionalul poveştii se ascunde nu vreun eveniment controversat, ci mai degrabă vocea subconştientului colectiv al românilor şi o formă de propagandă a regimului ceauşist. Subconştientul reprezintă „fenomenele psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei şi care au putut fi anterior conştiente sau ar putea deveni conştiente ulterior” (DEX 98). Putem vorbi de subconştientul unei persoane sau de „subconştientul colectiv”, memorie a faptelor, valorilor, durerilor, aspiraţiilor, suferinţelor sau obsesiilor unei colectivităţi (popor). Privită din acest unghi, legenda urbană despre arma extraordinară a lui Coandă exprimă teama poporului de ocupaţia sovietică, dorinţa de răzbunare împotriva „fraţilor” de la Răsărit (transformată de contextul socio-politic în simplă fantezie), nevoia sa de confort psihic şi siguranţă. Arma cu laser, existentă deocamdată doar în literatura ştiinţifico-fantastică, pare invocarea unei intervenţii din sfera sacrului, a ajutorului unui Dumnezeu pe care comuniştii se străduiau să-l extirpe din inimile românilor, dar de care poporul avea în continuare nevoie.
Pe de altă parte, legenda a apărut în plin efort al propagandei regimului de la Bucureşti pentru recuperarea personalităţilor culturale şi ştiinţifice autohtone (Henri Coandă de exemplu), după o perioadă în care oamenii învăţaseră că aproape totul a fost inventat de ruşi.
Alin LEANCA