Am un amic jandarm. A participat la operatiunile de salvare a sinistratilor de la Saucesti. Si-a batut propriul record: 48 de ore fara somn, in regim de urgenta, cu cutitul la os. Câtiva ani am facut sport impreuna. Handbal. El a abandonat pe parcurs. Intre timp, omu’ s-a apucat de Jandarmerie si de fumat.
“N-am ce sa fac, sa m-apuc de baut? Fumez”, imi spunea duminica, de dimineata, la marginea soselei ce desparte Saucestiul in doua. Intr-o discutie nu lunga, jandarmul meu cu ochii incleiati de nesomn a avut timp sa-mi relateze particele din bagajul de peripetii acumulat in timpul zilelor de pomina de saptamâna trecuta. La un moment dat si-a amintit de un batrân care sunase la 112 cu ultimele puteri, cerând sa fie salvat din propria locuinta “invadata” de ape. Zis si facut. Jandarmii si barca lor pneumatica ajung la casa cu pricina. Batrânul sinistrat ii surprinde cu un gest stupefiant. “Eu nu plec nicaieri fara sa mânânc inainte!”, spune acesta raspicat, dupa care sta sa imbuce una alta, cu apa intrata deja binisor in casa.
Salvatorii sa crape de nervi. ~n alta parte, o “baba” a satului gatita ca de sarbatoare, cu pieptar si fota, in asteptarea acelorasi jandarmi salvatori. Zace o samânta de putregai in toata aceasta desfasurare a actiunii. La capatul zilei, aceeasi blestemata “agoniseala de-o viata” care-i face pe unii sa iubeasca mai mult lucrurile – o caramida, un hârlet, o sapa sau un televizor – mai mult ca pe oameni si vietile lor, dezarticulate de furia apelor Siretului. Atâta am putut produce ca natie: bocete, invazia umorilor, hohotul de plâns in fata camerelor de luat vederi (altminteri, ba). Prin Saucesti miroase si acum ca atunci când se taie porcul si i se spala matele de rahat.
Acru. Basescu a venit iar. A luat o batrâna la suturi verbale: “E frumos maica ce faci? Plângi ca sa faci circ!”. Circul ne caracterizeaza, nu alta. Oamenii nu raspund la somatiile jandarmilor, legea e incalecata in fel si chip, etica e trimisa in concediu fara plata si fara perioada determinata. Oamenii traiesc precum populatiile troglodite din inima Africii. In lut incleiat cu balegar de cal. Si se plâng. In tara româneasca civilizatia si bunul simt sunt ca morala. Din chirpici.
Lucian BOGDANEL