Presedintele face-o casa. Noua. Unei sinistrate octogenare pe care a jignit-o in prealabil, cu prilejul celei de-a doua vizite la Saucesti. E una din cele 5595 de locuinte afectate de inundatiile care s-au abatut asupra Maramuresului si Moldovei la sfârsitul lunii iulie. Film vechi, cel al inundatiilor, pelicula la fel de veche si de imbâcsita, cea a dictionarului cu invective prezidentiale de serviciu. Film vechi si la fata locului, la Saucesti, unde in curtea batrânei umilite de fostul capitan de petrolier, un tir cu numar de Bucuresti a desertat materiale de constructii cât pentru o casa cu cel putin doua incaperi. Belsugul de materie prima ivit din promisiunea presedintelui a pus pe jar comunitatea locala a sinistratilor care au inceput sa spere la mai mult decât pot face si drege autoritatile. Daca in curtea unei babe napastuite e posibila o atare minune, cu noi cum ramâne? Oricât ar munci autoritatile, si imi vine sa spun ca au facut-o pe parcursul zilelor de cosmar ale inundatiilor, sinistratii nu vor fi niciodata multumiti. Ei vor cârti impotriva bastanilor, le vor arunca aceleasi priviri fugace incarcate de resentiment, le vor vrea raul pâna la capat. Niciodata birocratia nu a infrânt vointa omului cu dare de mâna. Iar Basescu e un ins cu potential si lichiditati, de vreme ce promisiunea sa a fost implinita cât ai clipi din ochi. Oamenii vor vedea si vor spune ca Base are harul miluirii, ca, aidoma legendelor cu arcasii lui Stefan Voda, unde si-a indreptat ochiul trosnit de strabism a aparut o casa noua, din BCA, termopane si grinzi de lemn. Pe când hamesitii si ghiorlanii din administratia locala, unii dintre ei facând ample cure de nesomn pe parcursul saptamânii trecute, nu sunt in stare sa miste o netrebnica letcaie ruginita din loc. Aceasta sa le fie invatatura “patronilor” din administratie: la noi, nici când ai ochii bulbucati de lipsa odihnei si-a somnului compatriotii nu-s in stare sa-ti strânga mâna. Te vor acuza, cel mai probabil, ca te-ai machit la foc automat, de bucurie ca luna e noua, iar stelele mereu stralucitoare. Lucian BOGDANEL