Profesorul Pompiliu Stan a trecut in eternitate

Incredibil! Vineri dimineata l-am intâlnit pe profesorul Pompiliu Stan, prieten de-o viata, in preajma Inspectoratului Scolar. Dinamic, volubil si mereu grabit, ca de obicei. Mi-a multumit pentru „monitorizarea” Casei Corpului Didactic, cu acelasi umor debordant, pe care-l „purta” mereu la el: „Mersi pentru ca nu uiti de C.C.D. Nu c-as avea vreun interes, daca ma crezi, nici nu stiu cine mai e director, dar e bine ca scrii mereu de ei, sa stie lumea ce fac” (n.n.: directorul C.C.D Bacau este chiar fiul profesorului Pompiliu Stan). L-am intrebat unde se grabeste. „Trag o fuga pâna la Coanda, mai am ceva treburi pe-acolo”. L-am prins si eu cu o gluma: „Nu cred ca-i motiv de graba, doar Inspectoratul cere incadrarile mai târziu”. Ne-am despartit râzând. In timp ce-mi strângea mâna, mi-a spus: „Noroc de vânticelul asta, ca altfel ne omora caldura!'” Intâmplarea a facut ca tocmai de la Colegiul „Henri Coanda” sa primesc, sâmbata dimineata, teribila veste: profesorul Pompiliu Stan a suferit un stop cardiac in noaptea de vineri spre sâmbata, murind in somn, la numai 68 de ani! L-am vazut in capela Bisericii „Sf.Gheorghe”, sâmbata la prânz, si tot nu-mi venea sa cred ca e adevarat, atâta energie degaja fiinta sa cu numai 24 de ore inainte. A fost (Doamne, cum ma taie forma verbala a trecutului!), a fost un director emblematic de liceu, conducând timp de mai bine de doua decenii Liceul industrial de aeronautica nr.1, actualul Colegiu „Henri Coanda”, de unde s-a si pensionat. Era atât de eficient, incât odata, la o mare ananghie a Inspectoratului Scolar, unul dintre fostii secretari cu propaganda i-a spus inspectorului scolar general: „Voi nu puteti rezolva treaba asta pâna mâine? Chemati-l pe Stan!” De fiecare data, cum termina ceva, se ocupa de „obiecticvul urmator” cu aceeasi graba, cu aceeasi seriozitate. Grabit a fost si când a venit la redactia ziarului nostru sa-si ridice un premiu. Grabit, chiar foarte grabit, a trecut si pragul de dincolo. Si acum, sunt sigur, i-au ramas multe „obiective urmatoare” nerezolvate … Adio, drag prieten! Intregul colectiv redactional al ziarului „Observator de Bacau” este alaturi de familia greu incercata! (St.O.)