In urma cu 92 ani, pe 14 august 1916, România intra în razboi pentru împlinirea idealului national al Marii Uniri. Momentul fusese pregatit din timp, prin actiuni ale oamenilor politici, ale diplomatilor, prin activitatea unor ligi, societati si asociatii care mobilizau cercurile largi ale opiniei publice.
Declansarea primului razboi mondial
“ Fie pace sau razboi, suntem în vâltoarea unei lupte nemiloase pentru dominatie. Vai de cei slabi!”. Acest adevar îi apartine lui Georges Clemenceanu. Pofta de cuceriri si de dominatie nu a disparut si va constitui întotdeauna un motiv de razboi. În loc sa-si faca un titlu de onoare în a ocroti statele mai mici sau mai slab dezvoltate, marile puteri, nu odata au cautat sa le domine, sa le cotropeasca si sa le jefuiasca. În atari conditii, pacea este tare fragila si când are ocazia, cel oprimat si umilit are dreptul sa-si cucereasca independenta. In linii mari, acestea au fost cauzele ce au condus la declansarea primului razboi mondial.
Tonul a fost dat de Austro-Ungaria, care a declarat razboi Serbiei pe 28 iulie 1914, în urma asasinarii la Sarajevo a printului mostenitor Franz-Ferdinand si a sotiei sale de catre un nationalist sârb. Trebuie spus ca relatiile dintre Austro-Ungaria si Serbia nu erau prietenesti din cauza anexarii Bosniei în 1909. Manvrele militare Austro-Ungare desfasurate în Bosnia nu erau privite cu ochi buni de Serbia si printul mostenitor al Austriei nu ar fi trebuit sa vina la Sarajevo.
La 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Ferdinand cu sotia sa Sofia de Holemberg au fost asasinati la Sarajevo de un tânar sârb, Gavrilo Princip de 19 ani. Acest atentat reusit, la viata mostenitorului tronului Austriei, avea sa aduca lumea si în special Europa la un macel de mari proportii. Totusi, în primul moment, nimeni nu banuia ca asasinarea tinerei perechi princiare ar putea sa împinga lucrurile atât de departe.
Atentatul a facut mare vâlva în întreaga Europa. În fata acestei situatii Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei, punându-i conditii foarte grele la care trebuia sa dea raspuns în 48 de ore. Serbia nu a putut accepta conditiile impuse în totalitatea lor, dar era gata sa accepte pretentiile în cea mai mare parte a lor. Atitudinea Serbiei a fost considerata ca un refuz si Austro-Ungaria, cu asentimentul Germaniei a declarat razboi Serbiei la 28 iulie 1914, iar a doua zi au si început operatiile militare.
Rusia se pregateste sa atace Austria cu scopul de a veni în ajutor Serbiei si în cele din urma decreteaza mobilizare generala la 31 iulie 1914. În aceeasi zi s-a declarat mobilizare generala si în Austro-Ungaria.
La 1 august 1914 decreteaza si Germania mobilizare generala si în aceeasi zi declara razboi Rusiei. Franta nu se lasa mai prejos si decreteaza si ea mobilizare generala. La 3 august 1914, Germania declara razboi Frantei. În ziua de 4 august 1914, Anglia declara razboi Germaniei si declaratiile de razboi au început sa curga una dupa alta, cuprinzând aproape toate statele Europei.
În mai 1915, Italia declara razboi împotriva Puterilor Centrale( Austria si Germania), iar în 14 august 1916, intra si România în razboi împotriva Austro-Ungariei. La 30 iulie 1916, Germania declara razboi României, iar la 1 noiembrie Bulgaria si Turcia declara razboi României.
Cele doua tabere s-au înclestat într-un razboi nimicitor al carui sfârsit nu-l putea prevedea nimeni.
Participarea României la Primul Razboi Mondial
Izbucnirea, pe 28 iulie 1914, a Primului razboi mondial, a pus România in fata unei intrebari fundamentale: cu care dintre cele doua fronturi politico- militare sa se alieze? O hotarâre era greu de luat, având in vedere faptul ca din Antanta facea parte Imperiul Tarist ( pâna in 1917), care stapânea Basarabia, iar intre Puterile Centrale se afla Austro- Ungaria, care anexase Bucovina si Transilvania.
La 3 august 1914 a fost intrunit Consiliul de Coroana la Sinaia, care a hotarât adoptarea unei politici de neutralitate militara. Cu aceasta hotarâre a trebuit sa se resemneze si Carol I, apoi Ferdinand ( din septembrie 1914), care, potrivit originii lor germanice, si-ar fi dorit afilierea la Puterile Centrale, alaturi de care lupta Germania. Guvernul condus de Ion I. C. Bratianu promova, de asemenea, politica de expectativa si de pregatire armata, urmând ca hotarârea de intrare in razboi sa fie luata in functie de derularea evenimentelor.
In toamna anului 1914, România incheie o conventie cu Imperiul Tarist, conform careia, in schimbul unei ” neutralitati prietenoase”, Imperiul avea sa recunoasca dreptul României de a anexa teritoriile aflate sub stapânirea Austro- Ungariei. Tot atunci, tara noastra a incheiat o intelegere formala si cu Italia, cu care trebuia sa colaboreze si sa se anunte reciproc in legatura cu intrarea uneia dintre ele in razboi. România a mai mentinut legaturi si cu alte state din Antanta ( Franta, Anglia).
In anii 1914- 1915, cele doua blocuri politico- militare au incercat sa atraga România de partea lor, având in vedere pozitia geografica a acesteia, cât si rezervele de petrol si de cereale. In acest scop, Berlinul si Viena au incercat sa-l oblige pe primul- ministru ungar sa acorde concesii românilor sau chiar sa permita armatei române sa ocupe o parte a Transilvaniei, pentru a opri atacul rus. Totodata, Puterile Centrale doreau alungarea lui Bratianu din fruntea guvernului si numirea unui alt guvern, care sa manifeste atractie spre germani. Antanta a incercat si ea sa atraga România, fie pe cale diplomatica, fie prin amenintari. Discutiile purtate cu acest bloc politico- militar au avut loc la Bucuresti, Paris, Londra, Petersburg.
In vederea intrarii tarii noastre in razboi, românii se manifestau diferit. Opinia politica dorea alianta cu Antanta, printre sustinatorii reprezentativi numarându-se Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu sau Octavian Goga. Conservatorii ( P. P. Carp, Titu Maiorescu, Constantin Stere) credeau ca ar fi mai avantajoasa aderarea la Puterile Centrale, cu care se incheiase un tratat inca din anul 1883, aderare ce ar fi inlaturat pericolul slav.
In vara anului 1914 a inceput pregatirea si inzestrarea armatei, prin imprumuturi din partea Angliei si armament de la Germania si Austro- Ungaria. La 14 august 1916, Consiliul de Coroana hotaraste intrarea României in razboi alaturi de Antanta, incheind o conventie militara si o alianta politica. Conform acestora, toate statele membre ale Antantei erau egale in drepturi, România trebuia sa declare rezboi Austro- Ungariei si sa sisteze orice legatura comerciala cu dusmanii aliatilor. In schimb, tarile cu care se alia tara noastra recunosteau dreptul teritoriilor aflate sub dominatie Austro- Ungara de a se uni cu România, Rusia obligându-se sa apere Dobrogea de un posibil atac bulgar. Conform conventiei militare, statele Antantei trimiteau zilnic 300 de tone de munitii, trupele aliate tarii noastre trebuiau sa lupte la Salonic, pentru a nu oferi posibilitatea Austro- Ungariei si Germaniei sa atace România.
Razboiul României declarat in vara anului 1916 , pentru eliberarea provinciilor istorice românesti–Ardealul, Banatul, Crisana, Maramuresul si Bucovina–de sub cotropirea monarhiei dualiste Austro–Ungare, ca razboi just, national, a fost purtat de intregul popor român. Mobilizarea decretata in seara zilei de 14 august 1916 , când s-a trimis la Viena declaratia de razboi a României catre Austro–Ungaria, a fost insotita de un entuziasm de nedescris . Chiar in noaptea decretarii mobilizarii , conform planului de operatiuni, dinainte stabilit, trupele române de acoperire au trecut Muntii Carpati , inaintând pe toata intinderea zonei muntoase de la Dorna si pâna la Orsova .
Lupte si jertfe savârsite in judetul Bacau
In scurt timp de la intrarea României in razboi, armatele române au izgonit armatele Austro-Ungare din Brasov, Fagaras, Sfintu Gheorghe si din alte localitati ajungând pina in apropierea Sibiului si a Sighisoarei .
Planul de operatiuni, aprobat de conducatorii statului român, isi fixa ca obiectiv strategic al fortelor armate române zdrobirea fortelor de rezistenta austro-ungare in Transilvania si inaintea rapida in Câmpia ungara, ceea ce permitea o scurtare simtitoare a frontului românesc, initial pe toti Carpatii , o jonctiune cu armatele ruse, cu repercusiuni dintre cele mai grave pentru armatele Puterilor Centrale.
Din pacate, ofensiva victorioasa a armatelor române a fost oprita din cauza aliatilor României – Marile Puteri, Rusia, Franta, Anglia si Italia, care nu si-au respectat obligatiile asumate cu ocazia incheierii, in august 1916 , a conventiei militare cu guvernul roman . In primul rând, in profida obligatiilor semnate si de seful Statului Major al armatelor imperiale ruse, ofensiva pe frontul rusesc a armatelor tariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare, ceea ce a avut urmari dintre cele mai negative. Multe din unitatile militare ale Puterilor Centrale ramânând disponibile, de pe acest front, au fost aduse pe frontul român.
In primul razboi mondial pe teritoriul judetului Bacau s-au desfasurat lupte grele la: Oituz, Casin, Târgu Ocna unde ostasii români au dat dovada de mult eroism impotriva armatelor germane. Din punct de vedere militar in anii 1916-1918, aici la portile de sud-vest ale Moldovei, in actualele judete Bacau si Vrancea s-a hotarât soarta intregului popor român, numai din judetul Bacau au participat aproximativ 30.000 de soldati si ofiteri.
In total, in eroicele batalii purtate in acest razboi, poporul român si ostirea sa pomenesc jertfa a 610 ofiteri si a 26.800 de soldati cazuti la datorie pentru a apara ce mai ramasese liber din teritoriul tarii.
Memoria Oituzului
Memoria documentelor ne dezvaluie locuri, nume si fapte eroice, care au dat Oituzului configuratia unei redute durabile in fata cotropitorilor. In ele gasim intelesul atotcuprinzator a ceea ce au fost, sunt si trebuie sa fie pentru todeauna strajile neatârnarii patriei române.
La capatul a numeroaselor batalii, care s-au sfârsit prin epopeea eroica din vara anului 1918, ostasii români pastrau inzavorâte in calea dusmanului portile Oituzului.
Asa i-a fost dat Oituzului sa fie peste ani una dintre acele denumiri geografice a carei simpla rostire sa evoce armata si tara cu tot ceea ce a insemnat fapta lor in Primul razboi mondial.
Tocmai de aceea, in fiecare an, pe 15 august, Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”- filiala Bacau, cu sprijinul Primariei, a Consiliului Local si a Parohiilor din comuna Oituz organizeaza manifestarea ”Memoria Oituzului”, care pastreaza amintirea intrarii României in Primul razboi mondial si a crâncelor lupte date pe Valea Oituzului in anii 1916-1918.
In pamantul Oituzului si pe vaile adiacente dorm somnul de veci zeci de mii de barbati ai datoriei, martori tacuti ai faptelor ce nu se uita, nu trebuiesc uitate. Sa ne amintim de vitejia si eroismul celor care acum mai bine de 90 de ani au intiparit cu sânge efigia faptelor lor in trecatorile Carpatilor Moldoveni, salvând România de la pierire.
Cristinel AIOANEI, cu sprijinul colonelului (r) Corneliu CHIRIES, presedintele Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor”- filiala Bacau
