Cu o oarecare perioadă de timp înainte de începerea unui conflict dar şi după terminarea acestuia specialiştii miiltari în manipularea psihologică a maselor mari de oameni se aşează pe scun lângă unii redactori şefi ale unor cotidiene şi declanşează aşa-numitul război mediatic. Acest cor este completat de analiştii politici, de comentatori , reporteri şi de către alţi specialişti. Ce află din presă omul de rând ? Că Georgia a atacat Osetia de sud, că presedintele georgian este un criminal de război, ca Sadam Hussein care a ucis doar populaţia a două sate este mic copil, că ruşii nu ocupă Georgia sau capitala acesteia, că ba au ajuns , ba nu au ajuns la Gori că nu au de gând să schimbe regimul pro-occcidental de la Tbilisi, că miercuri 13 august 2008 ba înaintează, ba se retrag. Ce a înţeles bietul om de rând din toate acestea? Că occidentalii care voaiu ca Georgia să intre în NATO nici nu s-au intors din concediu pe timpul războiului, că preşedintele american a exprimat doar un punct de vedere şi nu a intervenit nici măcar pentru sprijin umanitar, că Berlusconi s-a pronunţat în favoarea ruşilor, că au murit peste 2.000 de ruşi, că de fapt au intervenit foarte puţini soldaţi şi foarte mulţi voluntari.
După ce se vor linişti apele presa va prezenta şi un bilanţ, în care se vor da si cifre şi fapte.
Nu cred că acest bilanţ va prezenta realitatea. Presa rusă, dominată de magnaţii din economie, şi uşor colorată politic, va arăta cu degetul Occidentului şi va spune că Georgia nu are ce căuta în NATO, că Osetia de sud şi Abhazia sunt ruseşti, că forţele lor militare menţin pacea. Presa georgiană va prezenta Georgia ca pe o victimă şi nu va aminti de ofensiva georgiană în Osetia de sud, va prezenta solidaritatea poporului faţă de preşedintele ţării şi va acuza pe Vladimir Putin. Fără a greşi , cred că presa occidentală va fi ceva mai obiectivă deoarece nu este influenţată de cele două părţi dar şi aici subiectivismul nu va lipsi. Această presă va reafirma solidaritatea Occidentului cu Georgia, dorinţa dezvoltării democraţiei în această ţară şi este posibil să nu mai susţină intrarea Georgiei în NATO. Vedeţi, dragi cititori că şi presa este în război? Că şi ea are inamici şi ţinte de lovit, că are soldaţi şi victime, că are tactică şi strategie, că are interese ? Asa cum economia de război, nu mai funcţionează după regulile economiei de piaţă nici presa pe timp de război nu mai este independentă. Ce spune în final autorul? Presa interesată discreditează şi dezinformează, promovează imagini pentru care are interese, atacă „adversarul”, transmite mesaje suple, directe şi persua-
Sive, abordaeză selectiv evenimentele, subminează voinţa „adversarului”, crează confuzie, etc.
În al-II-lea război mondial Eisenhover,avea o echipă care cenzura tot ce scriau ziariştii şi chiar îi instruia pe aceştia cu privire la ce să scrie şi cum să scrie. În războiul din Vietnam americanii au dat libertate totală presei şi s-au trezit cu un bumerang, în Iraq s-a ales o cale de mijloc iar in Georgia fiecare grup de presă(rusesc, occidental şi georgian) scrie ce vrea : că preşedintele georgian este vinovat, că a vrut să se sinucidă, că Occidentul cere aplicarea planului de pace francez, că ruşii nu vor mai pleca din Georgia, etc. Din păcate nici un ziar nu vorbeşte deschis şi clar despre IMPORTANŢA PETROLULUI DIN ZONA CAUCAZULUI.
Comandor (r) dr. Vasile FLOREA
