O simplă privire aruncată în curtea democrat liberalilor ne arată că aceştia supravieţuiesc pe eşichierul politic exclusiv datorită ieşirilor la rampă ale lui Traian Băsescu. Analizând acţiunile preşedintelui putem observa că pe umerii acestuia apasă mai mult povara apropiatelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale, decât cea a reprezentării României în plan extern. Băsescu realizezază că partidul ce îl susţine nu are cu ce ieşi în faţă si încearca, din rasputeri, sa fie tot timpul în prim plan. Asta pentru ca PDL-ul nu are un lider veritabil, prestaţiile lui Emil Boc (“preşedinte-nejucător” de partid) arătând, fără putinţă de tăgadă, că acesta nu are carisma unui lider, fiind lipsit de substanţă. Nu numai preşedintele PDL nu poate atrage de partea sa electorat dispus să susţină acest partid, lipsa altor vectori de imagine fiind o mare hibă a acestei formaţiuni politice. O privire aruncată peste conducerea PDL-ului poate susţine acest argument. Vicepreşedinţii de la nivel naţional Gabriel Sandu, Mircea Hava, Marian Hoinaru, Petru Filip, Cornel Ştirbet, Romeo Raicu sau George Scripcaru sunt nişte “no name” care pot atrage de partea PDL-ului cel mult membrii familiilor proprii. Figuri ceva mai cunoscute precum Raluca Turcan sau Cristian Boureanu sunt mai mult poziţionate în sfera can-can-ului, prin implanturi în buze sau căsătorii cu top-modele, decât din punct de vedere al competenţei politice. Nici măcar lovitura de palat aplicată liberalilor, prin care au fost atraşi în partid anumite figuri mai mult sau mai puţin publice nu pare să aibă efectul scontat. Theodor Stolojan, şeful “dezertorilor”, nu e capabil a-şi descleşta maxilarul măcar pentru a trâmbiţa promisiuni electorale. În această situaţie care ar fi finalitatea ajungerii la guvernare a democrat liberalilor? Probabil un guvern încropit cu “specialişti” din rândul celor ce au trecut pe la sediul partidului în ultimul an. Eventual cu Elena Udrea pe post de Prim Ministru. (Olimpia FILIP)