Selecţia naturală

Indiferenţa guvernanţilor şi maşinaţiunile financiare făcute în detrimentul sistemului sanitar, au ca rezultat disiparea considerabilă a speranţei de viaţă la români. De peste 10 ani asistăm la certurile dintre ministerul de resort şi Colegiul Medicilor, la tot felul de împunsături de moment cauzate de nemulţumirile farmaciştilor şi lucru extrem de grav, la deteriorarea continuă a actului medical. Odată cu integrarea României în UE, lupii tineri din sănătate şi am în vedere aici medicii stagiari şi rezidenţi, au prins glas şi spun că dacă nu ai pe cineva în sistem, o culpă medicală te poate scoate definitiv din profesie. Paradoxul situaţiei este dat în schimb de sumele considerabile ce se strâng la bugetul asigurărilor de sănătate şi condiţiile din spitale. Dar până să ajungă omul în spital, el trebuie să facă faţă unui sistem birocratic deosebit de complicat, care de cele mai multe ori a fost pus în evidenţă de cei care au murit pe treptele spitalelor, ori în maşinile salvării. Este inutil să mai amintim de indiferenţa personalului medical, care s-a concretizat la fel de bine în decesele trecute de guvernanţi undeva la rubrica diverse, sau în statistici. Unde se duc banii de la Sănătate? Cum sunt ei cheltuiţi şi de către cine? Ce se întâmplă cu mâncarea bolnavilor? De ce cumpărăm încă spirtul, seringele, paracetamolul şi faşele cu bani de-acasă? Sunt doar câteva dintre întrebările fără răspuns, care aşteaptă de prea mult timp rezolvarea. La fel de bine 2008 şi 2009 vor fi ani grei pentru sănătatea băcăuanilor. Afirmaţia se bazează pe precedent. Adică nu mai este un secret pentru nimeni, nici chiar pentru Curtea de Conturi, că banii de la Sănătate au intrat în campaniile electorale ale unor humunculi, a unor partide pline ochi de bandiţi. Aceiaşi bandiţi care sunt şi acum pe val şi care au toată convingerea că ingineriile financiare din 1992, încoace, se pot repeta. Prin urmare au început să apară din nou mega-proiecte pentru sănătate, s-au pus la cale alte experimente păguboase, dar de data asta sigla, antetul hârtiilor are steagul albastru cu steluţe, aşa că bani să fie. Nimeni nu pomeneşte de aparatura medicală de milioane de euro care rugineşte prin Spitalul Judeţean şi prin alte spitale din ţară, oficialii se feresc să spună lucrurilor pe nume, cum că diabetul, TBC-ul şi bolile cardiovasculare fac ravagii, aşa că cine poate trăieşte, cine nuuuu…. Altceva? Da iată o declaraţie a unui grangur care aminteşte faptul că, cităm, “Domnule, dacă nu recunoaştem că medicii din România trăiesc din ciubuc, înseamnă că suntem ipocriti”. Cel care a pus degetul pe rană este Dan Peretianu, preşedintele Camerei Federative a Medicilor din România. Vreau să aud din partea cuiva că n-a dat şpagă la doctor, că n-a lăsat banii în plic, ori că nu şi-a strecurat mâna în buzunarul asistentei lăsând o bancnotă. Acel om, ori nu este bolnav, ori este prea prost ca să înţeleagă că supravieţuirea înseamnă să dai şpagă, înseamnă să mituieşti ca să respiri. Dar nu toţi doctorii primesc bani. Cei care-şi numără seara câştigul sunt dintre cei mai fericiţi. Asta pentru că există medici care după 25 de ani numai de carte, de studiu, se mulţumesc şi cu 10 ouă, cu o găină rahitică adusă de o babă fără dinţi, ori cu un pulovăr împletit de nu ştiu ce vădană. Există o grămadă de astfel de exemple în mediul rural. Oamenii vor să-şi facă datoria, dar nu au lemne, nu au aparatură medicală de urgenţă, rămân de multe ori şi fără lumină, chiar dacă părinţii lor, sau familiile fac eforturi considerabile pentru a cumpăra cabinetele postate lângă cârciuma unde proprietar este primarul locului. Concluzia este că nici de acum în 20 de ani sechelele sistemului sanitar nu vor fi cicatrizate. Suntem prea balcanici ca să ne gândim la noi, la cei suferinzi, la copiii noştri. Aşa că, de ce nu, Dumnezeu să ne aibă în pază. Florin NISTORESCU

Adauga un comentariu

*