Putem sa spunem ca multor oameni din sportul românesc, dar si din conducerea tarii, le trecut glontul pe la ureche, in timpul Jocurilor Olimpice. Declinul sportului românesc este extrem de accentuat si exista chiar posibilitatatea de a nu cuceri nicio medalie de aur la Beijing. Iar asta insemna demisia multora. Pâna la urma, chiar si acele succese meritorii au avut o doza de noroc. Sa recapitulam: Alina Dumitru nu era favorita in concursul de judo; Constantina Dita-Tomescu are 38 de ani si a fost un miracol al biologiei ca a putut depasi adversare mult mai tinere, cu resurse fizice superioare; echipajul de 2 rame feminin nu era favorit, astfel ca medalia Georgetei Andronache si Viorica Susanu a fost un bonus neasteptat; in fine, prinsa intre favoritele din SUA si China, evolutia Sandrei Izbasa a fost judecata la adevarata ei valoare numai datorita slabiciunii adversarelor, arbitrii neavând incotro.
Adevarata valoare a sportului românesc ar trebui reflectata de medaliile pe care contam, pentru care ne-am pregatit. Si niciuna n-a iesit! Echipajul de 8A1 rame a cucerit doar medalia de bronz; Marian Dragulescu n-a câstigat nicio medalie, la sol ori la sarituri; Camelia Potec a izbutit doar un loc 4; nationala de handbal feminin a terminat pe locul 7; luptatorul Eusebiu Diaconu a fost invins in ambele partide disputate; discobola Nicoleta Grasu n-a prins finala; Marian Oprea, la triplusalt, a terminat abia pe 5.
Faptul ca, prin cele opt medalii, pasienta le-a iesit celor de la Comitetul Olimpic Român acolo unde nu s-au asteptat le va prelungi sederea si inactivitatea in fruntea sportului românesc. Pentru ca nu putem numi decât inactivitate continuarea functionarii mecanismului sportiv pe aceleasi baze ca pâna acum. Nimeni n-are curajul sau priceperea sa rupa pisica. Faptul ca se acorda premii si indemnizatii mari este doar o mica umblatura la efect, nu la cauzele declinului. Sportul românesc este o structura foarte complexa si putreda, aproape nefunctionala, din ce in ce mai parasita de oamenii care ii invârt rotile – sportivii (de toate nivelurile de vârsta) si antrenorii. Mecanismul existent determina si abandonurile. Aici trebuie lucrat si asta nu poate fi vazut din cauza celor opt medalii de la Beijing.