Poluarea cu batrâni

Respect tacerea si asezarea calculata a vârstei a treia. Acolo unde ea este. Avem nevoie de batrâni, iar argumentul cel mai solid a ramas intiparit chiar in fondul folclorului autohton: Cine nu are batrâni sa-si cumpere. In sedinta de ieri a consiliului local, peste 60 de cupluri care au adunat 50 de ani de casnicie, au primit recunostinta publica a diriguitorilor. Mizanscena a scapat insa din atentia sefilor: sala de sedinte a Palatului Administrativ, mica precum o stim, a devenit cu totul neincapatoare in momentul in care vârstnicii au luat cu asalt sedinta de CL. Altceva insa doream sa spun. Senectutea trebuie aclamata, cu atât mai mult cu cât ea este, din perspectiva noastra a celor mai tineri, o raritate cumplit de suparatoare. Exista diferite moduri in care poti sa-ti dai in vileag stima fata de cei mai in vârsta. Primarul, si odata cu el intreg consiliul local, au ales-o pe cea mai putin laudabila. Ma rog, formula in care ea a fost pusa in practica mi-a lasat impresia ca bunicii nostri nu-s facuti decât pentru statul cu mâna intinsa. O pozitie deloc onorabila, dupa decenii intregi de truda neobosita. Batrânii nuntii de aur din orasul lui Bacovia n-au devenit, la cererea primarului, o masa de manevra prin care edilul cauta si gaseste audienta politica. Dimpotriva, in ciuda a ceea ce ar putea consemna confratii de breasla, ei au ajuns obiectul unei rusini publice de care se fac vinovati, in primul si singurul rând, chiar sefii politici ai municipiului. Dupa ce ai preluat “schiptrul” domniei acum patru ani, e semn de necuviinta si de proasta crestere sa cugeti, in ajunul alegerilor, ca vârstnicii orasului merita ceva mai mult decât o trecatoare atentie electorala. Batrânii ramân una din marile probleme tacute ale urbei. Una pe marginea careia nu-mi permit sa fac prea mult tapaj, dar despre care imi permit sa afirm, fara paguboase retineri, ca-si joaca perfect rolul tragic din nefericita piesa a politicii locale. Concluzia e clara: dupa 70 de ani nu trebuie sa mai nutresti decât unica nazuinta unei iesiri demne si nedureroase din lume. Lucian BOGDANEL