In trecutul publicistic al localitatii in care s-au nascut Vasile Alecsandri si George Bacovia, a prezentat concerte George Enescu si Ovidiu Balan, au venit in turnee Tony Bulandra si Constantin Tanase, au aparut mai multe publicatii saptamânale cu numele „Bacau”. Primul a fost cel din anul 1876; al doilea a fost programul de presa al Partidului Liberal, 1880 – 1883; al treilea a avut subtitlul „Politica. Sociologie, Finante. Stiinte si Litere”, 1906; al patrulea se intitula „Ziar agricol, industrial, comercial si al intereselor generale”, 1924 – 1944; „Bacaul cultural”, revista bilunara de informatie si critica literara, 1923 – 1924. Noi ne vom ocupa de publicatia cea mai longeviva. Saptamânalul „Bacaul” a aparut la 27 aprilie 1924. Ultimul numar publicat a fost cel din 23 mai 1944. Rezulta ca locuitorii orasului de pe Bistrita au avut la dispozitie aceasta publicatie ceva mai mult de doua decenii. Tiparirea acestuia a fost executata la Tipografia L. Steimberg din Piatra Neamt. De-a lungul aparitiei sale, a avut mai multe subtitluri, in afara de cel aratat mai sus si anume: „Ziar saptamânal”, „Foaie saptamânala”, „Organ saptamânal independent” „Organ saptamânal industrial”, „Saptamânal independent”, „Cotidian de dimineata”, „Cotidian de informatii”. Directorii publicatiei au fost: C. Pasalega, Ed. Nedeleanu, V.C. Dumitriu, P. Nicolau Stoika, N.M. Margarit, Fl. Donaru Paraschivescu, Ioan Nicolau. In coloanele publicatiei au fost prezentate multe si interesante probleme. Noi ne vom referi la cele politice. In numerele din anul 1926 au fost publicate articole referitoare la activitatea organizatiei locale a Partidului Poporului (Averescan). Aceasta organizatie il avea fruntas pe George Berea. La Bacau functiona Clubul Poporului. In martie 1926, conducerea clubului a organizat in Gradina Publica o intrunire. La manifestarea respectiva au participat generalii: Averescu, Valeanu Gherescu, Popisteanu, colonelul Chiru, oamenii politici: Vagaunescu, Nadejde, Mârza, Feldher, Perlbergher. Ultimii doi erau si industriasi ai orasului. Serbarea a fost organizata la Fântânele, acolo unde a fost expropriata una dintre cele mai intinse si mai bogate proprietati din judet, pe care liberalul Mircea Cancicov a aparat-o si a scos-o de la situatia de expropriata in buna parte. Recompensa primita l-a ajutat sa devina un mare avocat si un fruntas politic important, national si local. Interesant si folositor oamenilor Bacaului a fost interviul acordat de Mihai Vagaunescu in 18 mai 1929. Acesta a solicitat ca parlamentarii sa prezinte informari in fata celor care i-au votat. A acuzat pe ministrul Ioanitescu de comportament „jandarmeresc”. El a solicitat suprimarea legilor si a masurilor care creiau dificultati in teritoriu. Pentru rentabilizarea izvoarelor minerale de la Sarata, a propus organizarea unei statiuni. In scopul valorificarii productiei agricole a judetului, a propus organizarea in capitala judetului a unei scoli agricole. El a sustinut construirea liniilor ferate: Bacau – Bârlad, Bacau – Toplita. Petru Nicolau Stoika, in calitate de deputat al Bacaului, a solicitat construirea pe teritoriul României a unor palate postale, biserici, palate culturale, scoli. In locul unui raspuns corect si drept a primit comunicarea: „Noi, paralamnetarii suntem oameni saraci si tara care ar trebui sa le cladeasca este mai saraca decât noi. Bugetul ei de ispasire abia poate suporta o leafa de mizerie pentru functionari”. In adevar, bugetul era sarac pentru populatie, deoarece cu banii jecmaniti de la contribuabili se construiau palate pentru regele risipitor si camarila de paraziti din jurul sau. Pentru nevoile tarii nu mai erau bani. La 14 aprilie 1930 a fost tiparit in ziarul respectiv: „Criza economico-financiara tinde sa ajnga la paroxism. Comertul, industria, agricultura, toate traiesc momente grele, ca daca n-ar fi bietul functionar cu lefusoara platita o data la trei luni, am inregistra un adevarat dezastru”. In schimb, partidele politice, in falimentul la care au ajuns, fac o sfortare disperata pentru a-si salva creatiile economice, pentru a-si satura clientela electorala”. Nu se poate nega caracterul jefuitor al partidelor politice existente atunci. Instalarea, la 18 noiembrie 1928 a Guvernului Maniu a provocat framântari si nemultumiri in rândurile „jurgistilor” si „vagaunistilor”. Pentru potolirea celor doua grupari, prada a fost impartita astfel: Petru Jurgea Negrilesti a fost numit prefect, iar Mihai Vagaunescu a fost inscris in capul listei electorale. In lista pentru Camera au fost trecuti: C. Nadejde, D. Buca, I. Nicolau, Al. Nemteanu, preot I. Cojan. La Senat: N. Matei, I. Vlasie, general Badiu. Liberalul N. Botez s-a impacat cu Atta Constantinescu si Cristoveanu. Averescanii aveau in frunte pe: C. Damian, Ion Luca, G. Berea, Gr. Carp, I. Grigoroiu, Al. Moldoveanu, N. Tinta, general Badiu. Lupistii erau condusi de: I. Borcea, pr. Petrovanu, I. Cristian, N. Cârja. Socialistii erau reprezentati de Vasile Baciu. Evreii erau putin angajati in lupta politica. Ei se manifestau ca liberali clubisti. Erau practici in activitatile economice prin indepartarea românilor pe calea concurentei neloiale. Demne de luat in seama sunt rezultatele obtinute la scrutinul electoral. In 1 iunie 1931, au fost inscrisi 57.753 votanti, s-au prezentat la vot 41.488 alegatori, au fost nule 309, anulate 880. Uniunea Nationala a obtinut 24.589; taranistii 2.461, national-liberalii georgisti 4.502; averescanii 2.302, lupistii 1.766; Partidul Evreiesc 578, cuzistii 2.853. Cifrele au evidentiat realitatea divizarii electoratului. La 20 decembrie 1933, au fost inscrisi 60.767 votanti, voturi exprimate 41.514, nule 168, anulate 728. Partidele politice au obtinut rezultatele: National Liberal 23.988, cuzistii 6.374, National Taranistii 3.265, National Agrar 372, Poporului 835, Uniunea Agrara 412, Taranesc Radical 342, Social Democrat 277. Ziaristii colaboratori la „Bacaul” au caracterizat „afacerea optantilor” maghiari drept „o strigatoare nedreptate”, deoarece exprimau vointa celor 4.000 de grofi de a stapâni intinsele domenii mobliliare din Transilvania. La 1 ianuarie 1929, a fost exprimata vointa oamenilor politici si a populatiei orasului in sensul aratat. Guvernantii postdecembristi, liberali si taranisti au facut dovada nerespectarii legilor agrare din anii 1918, 1920, 1921, elaborate de statul român, si a respectat si au aplicat masurile feudalo-werbocziene. Intrunirea Partidului National Taranist din iunie 1929, din saloanele Hotelului Europa, prezidata de profesorul Topliceanu cu participarea lui N. Botez, Jurgea negrilesti, I. Nicolau a indemnat pe ziaristi sa prezinte lucrarile acesteia. Capetenia ziaristilor din Bacau, N. Botez a remarcat „timpurile de satrapie politica ale lui Eugen Ghica si generalului Lecca, când treburile administrative si politice erau lasate pe seama oamenilor de casa, slugilor acestora, când atâtia farsori, lichele inselau buna credinta a conducatorilor si sperantele cetatenilor. Priviti figurile politice bacauane si veti observa numai oameni venali, nechemati, incompetenti, ajunsi in posturi bine remunerate, fara sa merite, elita profitorilor se stimuleaza reciproc. Averescanii au invatat de la liberali, si unii si altii sunt urmati de taranisti. Totul este sa ajunga la ospat”. Lupta politica avea doar telul instalarii la guvernare. Aceasta se realiza in folosul imbogatirii celor ce ocupau functiile. Platitorii de impozite si taxe se alegeau numai cu inselarea. Chemarea regelui Carol al II-lea privind formarea unui guvern de Uniune Nationala a avut scopuri dictatoriale bine ascunse. In anul 1931 a raspuns favorabil acestei inselatorii mai multi oameni politici din Bacau. Intre acestia s-au aflat: P. Cantilli, fost prefect si deputat, doctor Eugen Chirnoaga, fiul invatatorului de la Poduri. El a urmat liceul la Bacau si la Iasi, cursurile universitare la Bucuresti. A fost un mare sustinator al unitatii nationale. In 1921 a plecat la Londra, unde a pregatit si sustinut teza de doctorat in chimie cu marele specialist F.G. Dounan. Doi ani consecutivi a fost ales presedintele Asociatiei Internationale a Studentilor Universitatii din Londra. Aderarea la planul regal a costat enorm natiunea româna. „Bacaul, organ saptamânal independent” din 18 ianuarie 1932 a publicat: „Marele adevar constatat de mai toata populatia asezarii. De la doctorul Constantin Istrati, niciun om politic bacauan n-a intocmit un plan privind dezvoltarea acestei parti de tara. Realizarile infaptuite in ultimii ani au determinat unele imbunatatiri administrative. Au fost constituite aici Regionala Cailor Ferate, Inspectoratul Regional Sanitar, Inspectoratul Regional Minier. In orasul Bacau se realiza anual un venit de circa un miliard de lei valuta. Pe veniturile formate prin contributia bacauanilor traia administratia judetelor Moldovei, de la Ceremus la Dunare si Marea Neagra si dintre Carpati si Nistru. Cheltuielile bugetare ale orasului se cifrau la 200.000.000 lei. Aceasta se datora faptului ca orasul nu era reprezentat de bacauani devotati in organele puterii legiuitoare. Saptamânalul a relatat situatia exproprierii mosiei printului Schomburg-Waldemburg, care luase o intorsatura neprevazuta. Aceasta a costat statul român suma de doua sute de milioane de lei. Evaluarile facute la exproprier au stabilit despagubirea de 50 milioane lei. Activitatea de aparator in procesul respectiv a ridicat proprietatea la valoarea de 260 milioane lei. Sa mai spuna cineva ca Mircea Cancicov a fost un mare liberal patriot. Statul român nu-si platea invalizii de razboi, vaduvele si orfanii eroilor cazuti la datorie pentru faurirea României Mari, stat care n-a durat decât intre 1 De cembrie 1918 – iunie 1940 datorita incapacitatii lui Carol al II-lea. Este sigur ca N. Iorga a avut dreptate sa strige la 6 decembrie 1929: „Jandarmnul are salar mai are decât invatatorul, fiindca acesta reprezinta puterea in lupta electorala. Magistratul merita mai mult decât profesorul, pentru ca el reprezinta
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
