Pe data de 6 ianuarie, crestinii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, zi ce marcheaza sfârsitul ciclului de sarbatori dedicate Anului Nou. Sarbatoarea reprezinta botezul in apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de catre Sfântul Ioan Botezatorul.
Ieri, 5 ianuarie, pentru crestini a fost sarbatoare, fiind marcat Ajunul Botezului Domnului. In aceasta zi, preotul merge pe la casele oamenilor cu crucea pentru a le sfinti. Ajunul Bobotezei precede marea sarbatoare a Botezului Domnului Iisus Hristos, zi in care are loc o slujba deosebita si se tine post ca in Ajunul Craciunului. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare.
Epifania
Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Intrupat. La 30 de ani, la plinatatea vârstei barbatului desavârsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteaza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: „Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L stiti” (Ioan 1, 26). „Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se si ramânând peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfânt. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34).
Când a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicând: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adânca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa rânduiala lui.
Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania – aratarea Sfintei Treimi – moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.
Traditii de Boboteaza
Toti românii se duc la biserica, de Boboteaza, pentru a lua apa sfintita, atât de necesara pentru tamaduire si purificare. Daca este destul de frig, se pregateste o cruce de gheata, pentru a marca locul slujbei. In satele si orasele asezate pe maluri de ape, la final, preotul arunca in apa o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped sa o scoata, chiar daca este ger de „crapa pietrele”. Cel ce va reusi va avea parte numai de bine. Se spune ca ziua de Boboteaza este inchinata purificarii apelor de fortele malefice. De Boboteaza se colinda, se soroceste vremea si belsugul holdelor în urmatorul an, se deschide cerul si vorbesc animalele. La riturile crestine de sfintire a apei, de botezare a credinciosilor, de scufundare a crucii in apa, poporul a adaugat numeroase practici de purificare: stropirea, spalatul sau scufundarea rituala in apa râurilor sau lacurilor, strigaturi si zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor si a anexelor gospodaresti.
Chiar si bucatele sunt numeroase si gustoase, insa gospodinele gatesc si câteva produse specifice de Boboteaza, piftia si grâul fiert. In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul, impreuna cu enoriasii, face o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba de Sfintirie a Apelor. Când incepe slujba, vânatorii si padurarii satului impusca peste ape, ca sa alunge duhurile necurate. Astazi, acest obicei a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism.
Credinte si obiceiuri populare
Boboteaza era asociata, din vechime, cu gerul, dar datina straveche nu tine cont de numarul gradelor, chiar daca putini mai respecta datina straveche. In unele sate, oamenii pregatesc sarbatoarea de Boboteaza prin manifestari specifice tuturor sarbatorilor, izvorâte din traditiile populare. Se colinda, se afla ursitul, se fac proorociri ale timpului si belsugului in noul an. In noaptea de Boboteaza, fetele isi pun busuioc sub perna pentru a-si visa ursitul. Din batrâni se spune ca, in noaptea de Boboteazza fetele nemaritate trebuie sa lege pe degetul inelar un fir rosu de lâna ori matase, de care sa innoade o ramurica de busuioc luata de la preot si sa pună apoi crenguta sub perna. Seara se face o turta de faina foarte sarata; inainte de a mânca din aceasta se bea doar un strop de agheasma, si se merge la culcare. Noaptea, tinerele isi vor visa ursitul. In plus, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an. Pâna la Boboteaza expira termenul de petire al fetelor. In noaptea de Boboteaza fetele numara parii de la gard, ghicesc în oglinda, rascolesc in focul din vatra pentru a iesi scântei. Se spune ca apa sfintita din acea zi are puteri miraculoase; ca ea nu se strica niciodata; ca apele ramân sfintite timp de doua pâna la sase saptamâni, timp in care nu se spala rufe in apa curgatoare; cu apa sfintita se stropesc vitele si nutretul lor, apoi fiecare gospodar bea câte putin, pe nemâncate, pentru a-si curata si sfinti sufletul.
