Un elev de serviciu de la scoala Nr. 19 din Bacau a fost atacat cu un cutitoi de o mâna de golani. Colega cu care respectivul elev impartea sarcinile si responsabilitatile a fost sechestrata si agresata in toaleta aceleiasi unitati educationale. Este un fapt divers, o intâmplare obisnuita in scolile noastre, unde iesiti din comun sunt doar elevii si profesorii care se mai tin, in felul lor, de carte. Potrivit eticii si moralei desantate atât de proprii dascalilor, copilul a gresit pentru ca s-a speriat de cutitoiul haidamacilor si a dat fapta in vileag presei. In chip obisnuit, organele s-au sesizat. Ma infricoseaza insa pozitia profesorilor, una care – la cunostinta mea – nu s-a schimbat aproape deloc in cei 20 de ani trecuti de la Revolutie. Carevasazica, elevul amenintat este vinovat de a fi facut, in aparenta, din tântar armasar. Prezumtia de vinovatie nu se abate insa si asupra celor patru cutitari navaliti in scoala pentru cine stie ce reglare de conturi. Raufacatorii sunt, pe cale de consecinta, nevinovati, pe când Cosmin, scolarul caruia i s-a pus sisul la gât e perfect culpabil pentru ca s-a speriat si s-a plâns cuiva. Unde erau profesorii care sa-l asculte? Dar politistii? Maniera in care dascalii au stiut sa se raporteze la eveniment da masura unui sistem tarat de cutumele comuniste care inca-l mai legifereaza. Avem de-a face cu o melodrama in adevaratul sens al cuvântului. Coborând pâna la mintea tâncilor pe care se presupune ca-i educa, diriginta elevului agresat cu lama l-a scos pe acesta de pe lista unei viitoare excursii pe motiv ca ar fi un copil problema. Aceasta sintagma infricoseaza atunci când vine din gura unui dascal inca tânar. Nu exista elevi sau copii problema, asa cum aceasta blestemata sintagma comunista, care a avut destul timp sa faca prozeliti in invatamântul românesc, lasa de inteles. Exista, pur si simplu, copii si elevi care trebuie educati in conformitate cu rigorile unei lumi perfectibile. Cu o mentalitate captiva, prizoniera unor scleroze a caror origine se pierde in cancelariile profesorale ale comunismului românesc, dascalimea noastra ar trebui sa se roage ca reforma educationala sa inceapa cu o masiva concediere. Din septembrie si pâna acum in scolile din Bacau au avut loc 50 de incidente, de mai mica sau mai mare amploare. Adica, unul la doua zile. Diriginta lui Cosmin are ceva de obiectat, ca parte a acestui sistem educational trivializat si vulgarizat de chiar dascalii ce-l compun? Ma tem ca nu. In tot cazul, sunt de partea elevului.
Lucian BOGDANEL