Bacaul, oras comunist?

Aratam a oras comunist? Am gasit acest inceput de dilema provinciala pe blogul unei ziariste de la Ziarul de Iasi, prin intermediul unui blog bacauan (Contrasens). Descinsa in Bacau cu treburi, jurnalista ieseana ajunge sa discearna calamitati in chip de concluzii a caror substanta nu mai trebuie probata, ci doar indicata. Totul e, din capul locului, gri, jerpelit, coscovit, prafuit. S-ar parea ca fizionomia urbei lui Bacovia o copiaza pe cea a poemelor lui – totul e plictis, iar plictisul e amplificat vârtos de cromatica ultrabanala a draperiilor din institutii sau a fatadelor inca nerenovate ale blocurilor. Ziarista ieseana are dreptate, insa nu acolo unde ar putea crede ca are dreptate. Comunismul nu a ruinat doar peisajul bacauan, ci toate peisajele posibile din aceasta tara. El a inceput prin a submina arhitectura urbana si a sfârsit prin a o culca la pamânt pe cea umana. Vocatia urbana a fost intretinuta in Moldova de doua orase: Cernauti si Iasi. Primul nu ne mai apartine, iar despre cel de-al doilea putem emite o suma de supozitii. Blocurile comuniste au invadat cu succes si acest oras, iar in lipsa studentimii, fondul uman al urbei e cel putin la fel de degradat si de comun ca cel al Bacaului. Ziarista ieseana ne-a “citit” bine, dar ne-a “executat” lamentabil, daca nu prost. Un “complex bacauan” exista, asta in masura in care un termen de comparatie, un etalon urban, exista. Bacaul nostru a fost un târg cochet ridicat la rangul de oras de sistematizarea desantata, dar laborioasa in felul ei, pusa in opera sub regimul comunist. Chiar si faptul ca ne cautam de legende cu atâta asiduitate denota ca mai punem inca un pret pe cei care afirma ca nu avem prea multe valori de ivit si oferit. Traditia intelectuala a Bacaului e intermitenta: mintile lui luminate nu au fondat o scoala, de orice natura ar fi fost ea – literara, artistica etc, ci au ales, in majoritatea cazurilor, exilul in capitala. Societatea civila e inca embrionara si poate ca acesta ar fi avantajul nostru in raport de vecinii de palier: avem ce recupera si, traiesc cu impresia, ca avem cu ce recupera decalajul de recuperat. Poate ca la suprafata, coloritul ambalajului bacauan da masura unei austeritati suparatoare, similara lipsei de gust comuniste. Cred, totusi, ca pe dinauntru lucrurile ar putea sta altfel. Cândva.
Lucian BOGDANEL