Adio, Maestre!

Luni seara, m-a zguduit si m-a infiorat o stire, transmisa pe mai multe posturi de televiziune: Scriitorul, criticul si istoricul literar Constantin Ciopraga, profesor universitar si membru de onoare al Academiei Române a decedat la Iasi, luni dupa-amiaza, la vârsta de 92 de ani! Profesorul Constantin Ciopraga a fost gasit fara viata la birou, în camera sa de lucru de acasa, de catre fiica sa, in jurul orei 15.00. Apropiatii distinsului universitar iesean au afirmat ca el a scris fara oprire înca de duminica seara si, cel mai probabil, cauza decesului a fost un infarct sau o comotie cerebrala.Vestea i-a zguduit pe toti cei care l-au cunoscut si l-au admirat si numarul lor e de ordinul miilor. „Sunt realmente tulburat. A fost un punct de reper pentru întreaga cultura româna. Un maestru care si-a dedicat mai bine de jumatate de veac din viata culturii si a cultivat pasiunea pentru literatura pentru foarte multi scriitori”, a declarat Valeriu Stancu, presedintele Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor. Dan Manuca, directorul Institutului de Filologie Româna „Al.Philippide” al Academiei, a declarat, la rândul sau:.”Înainte de toate, Constantin Ciopraga a fost un model, el fiind format în umbra unor personalitati prestigioase din perioada interbelica, toti oameni de vârf ai Universitatii „Al.I.Cuza”. Prin disparitia lui se produce un gol imens, el a reprezentat un model de intelectual, de om de cultura, de critic si istoric literar”. Mi-a fost profesor la Iasi, in anii ’60, unul dintre cei mai dragi si cei mai admirati profesori. De pe atunci i se spunea „Maestrul” si multi il situau alaturi de o alta proeminenta personalitate a Facultatii de Filologie de la „Al.I.Cuza”, esteticianul si criticul Alexandru Dima, supranumit „Magistrul”. Maestrul Ciopraga era un „cui” pentru studentii anului IV, severitatea sa fiind de notorietate, iar cursul sau de istorie a literaturii române dintre cele doua razboaie mondiale analiza peste 300 de scriitori de toate marimile. Si trebuia sa-i stii, sa-i dovedesti Maestrului ca i-ai citit si ca, macar in linii mari, stii si opiniile câtova exegeti ale fiecarui scriitor. Mult mai trziu, Maestrul a scos cele doua volume ale „Istoriei literaturii române dintre cele doua razboaie mondiale”, carte de capatâi pentru filologi, alaturi de „Personalitatea literaturii române” sau monografiile consacrate lui Mihail Sadoveanu, Gheorghe Topârceanu si Calistrat Hogas. L-am reintâlnit, peste ani, de mai multe ori, fie la Iasi, fie la Bacau, unde venea destul de des, atât la unele manifestari de anvergura, cât si unii profesori bacauani care-si sustineau „gradul I”. Ultima oara l-am vazut si l-am ascultat cu incântare in toamna anului 2006, când noi sarbatoream 40 de ani de la absolvirea Facultatii de Filologie a Universitatii „Al.I.Cuza” din Iasi iar maestrul a sustinut cursul festiv. Era de o uimitoare vioiciune spirituala, la fel de scânteietor ca intotdeauna. Maestrul a disparut, asa cum a trait o viata, scriind. Cartile sale il vor pastra viu. Adio, Maestre! Vei ramâne pentru noi, ucenicii tai, acelasi Model de Om, de Intelectual si de Profesor. (St.O.)