Gorbunov, dovada vie

Serioja Gorbunov este o “dovada vie”. Ea probeaza tot ceea ce mai ramasese de probat in aria curriculara a falimentului judiciar românesc. Sistemul nu e doar decrepit sI sufocat de troiene de tentacule clientelare. De saptamâna trecuta, el atenteaza cu succes la viata omului de rând, asa cum numai un sistem profund mafiotizat o poate face. Cazul Gorbunov arata ca, in felul ei, justtia autohtona dispune de un potential de inovatie inspaimântator sI autodestructiv. Cu aceasta nefericita ocazie am auzit sI eu, cum cred ca au auzit sI ceilalti, pentru prima data, de conceptul juridic de “pedeapsa cu invoire”. Dispensa fatala oferita lui Gorbunov drept premiu pentru o mai veche omucidere ar trebui sa ne puna cel putin pe gânduri. Suntem tara in care o banala gripa, dovedita ca boala prin cine stie ce viclesug medical, poate elibera, peste noapte, penitenciarele de criminali. Departe de-a fi o rezervatie naturala minutios organizata, “România judiciara” e o jungla cu hatisuri carnivore. Ce mai poti spune atunci când afli ca un criminal cu atestat de profesionist capata o invoiala de câteva luni in timpul pedepsei, din cauza unui glaucom mai mult decât discutabil? Avem o problema interna care incepe, simplu de tot, cu portofoliul guvernamental al “Internelor” sI se termina cu ceea ce numim, in ansamblu, sistem judiciar. Deloc oblu sau coerent, primul pare o mega corporatie politica in care cutuma administrativa sI vechile practici tin loc de lege. Al doilea, dimpotriva, mimeaza o verticalitate si-un echilibru de negasit prin curti sI instante. Ambele “organisme” juridico-administrative sunt inca infiltrate de paraziti. Puterea emana drepturi pentru ca la rigoare poate expune forta ca argument imposibil de ocolit. Când dispui de argumentul puterii primul reflex este acela de a sucomba betiei de putere. Atât in sistemul administratiei publice, cât sI in cel juridic functioneaza, ireprosabil, “capuserii” sI filiere ce fac posibile cazuri precum cel al asasinului invoit Gorbunov. O mâna spala pe alta pare a fi principiul juridic in baza caruia judecatorii din instantele noastre pot lasa la aer detinuti ultrapericulosi sau pot cerceta, daca ne referim la procurori, in stare de libertate cazuri ai caror faptasi ar merita macar un mandat de arestare pe 30 de zile. Aceasta increngatura de interese meschine, care afecteaza frontal omul simplu, trebuie reglementata, odata pentru totdeauna, de puterea politica. Nu de alta, dar am impresia ca timpul in care ne vom lua beregatele pentru un colt de pâine sau pentru un pahar cu apa e mai aproape decât am fi dispusi sa credem.
Lucian BOGDANEL