Vom avea un nou Cod civil

Dupa peste 140 de ani, „batrânul” nostru Cod civil, monument de baza al legislatiei României moderne, este pe punctul de a se „retrage” pentru a face loc unuia nou.
Aceasta va incheia seria schimbarilor, adaptarilor legislatiei noastre, a „noutatilor” necesare pentru definitivarea „Reformei justitiei”, care sa asigure României alinierea deplina si pe plan juridic la marea familie a statelor Europei unite.
In prezent, proiectul noului Cod, cu cele aproape 2000 de articole, se afla deja in studiul forurilor juridice ale tarii, dupa care in dezbaterile Parlamentului vor fi analizate articol cu articol pentru intregul text.
Codul civil actual are o istorie de peste 14 decenii. Dupa Unirea Principatelor de la 1859, de la care recent s-a sarbatorit aniversarea de 150 de ani, se simtea si nevoia unei unificari legislative, elaborarea unor coduri orientate spre Occident. A fost sarcina asumata de juristii de capetenie a acelor vremuri. Pe planul dreptului civil, s-a creat un comitet de specialisti pentru elaborarea, atât a unui Cod civil, cât si a unui Cod de procedura civila. La acea epoca, Codul civil francez domina Europa si nu numai, prin ideile si prevederile sale de liberatate si egalitate. Codul francez intitulat si Codul Napoleon, aparuse deja in Franta din 1804, el dainuind pâna in zilele noastre cu adnotarile impuse de realitatile prezentului. Importanta lui a fost subliniata de insusi initiatorul lui. Aflat in Insula Sf. Elena, unde-si ispasea surghiunul pe care il impusese Albionul rival, imparatul lansa pentru eternitate urmatoarea constatare: „Nu cele 40 de victorii pe care le-am obtinut pe câmpurile de lupta, reprezinta adevarata mea glorie; amintirea lor va fi stearsa datorita Waterloo-ului. Ceea ce va dainui vesnic ca fi Codul meu civil”.
Se stie ca din cele 109 de sedinte ale Consiliului de Stat al Frantei Imperiale ce au avut loc intre anii 1801 – 1804, mai mult de jumatate au fost prezidate de insusi imparatul francez.
Aparea firesc ca noul stat românesc sa se apropie de modelul francez si in materie legislativa. Este stiut ca noi eram legati de Franta, mai intâi prin latinitatea originei noastre comune. Apoi marea majoritate a intelectualilor români (in mare parte juristi), erau formati la Universitatile franceze, iar limba franceza era preponderenta in cercurile intelectuale ale epocii.
Iata de ce Codul civil român pastrat pâna azi, ca si cel francez, in multe dintre prevederile sale, se prezinta ca un monument legislativ a carei osatura a fost cea a tarii surori din vest.
Desi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, inclina spre Codul civil italian, ca model, Codul civil român a fost elaborat sub semnul celui francez. E drept ca unele din cele 1914 articole au fost inspirate de Codul italian ca si de cel belgian. Este de subliniat insa ca in Codul civil au fost prezentate si unele realitati ale existentei poporului nostru exprimate prin dreptul cutumiar, cel al obiceiurilor si traditiilor poporului român.
Codul civil actual a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865. Sunt de atunci 144 de ani! A fost meritul unor mari juristi ai vremii, C-tin Bozianu, I. Strat, Papadopol, Calimach, Gh. Vernescu, Gh. Apostoleanu, care lucrând zi si noapte, in numai sase saptamâni au redactat proiectul Codului, cu care România s-a alaturat statelor europene cu mai vechi experiente si traditii legislative.
Codul civil constituie si azi baza legislatiei civile a tarii. Cu exceptia capitolului „Persoane”, preluat in 1954 de regimul totalitar de la noi, in celelalte mari capitole „Bunuri”, „Obligatii”, „Succesiuni” s-au mentinut, astfel cum au fost gândite si legiferate in 1865, când Codul a intrat in vigoare.
Av. Gh. DALBAN