Serparia din sistemul bugetar

„Cazul Comanesti”, aidoma multor cazuri din sanatatea româneasca, fusese proorocit demult. Unul din primele semne premonitorii, demisia lui Liviu Dragnea din fruntea Internelor (si intreaga tevatura iscata de acest gest inopinat), trebuia sa ne faca sa intelegem ca in ceea ce priveste sistemul bugetar, ca-i administratie, sanatate, educatie sau justitie, lucrurile nu-s cum vrem noi, ci cum vor ei, cei care alcatuiesc sistemul propriu-zis. Orice briza care ar putea prevesti o neglijenta initiativa de modernizare sau reformare e brusc curmata, iar initiatorul ei, aspru dojenit. Singura concluzie pertinenta care ar putea sta in picioare in urma tuturor acestor istorii tragice, dar atât de banale in fond, este ca dupa 20 de ani de tranzitie postdecembrista, sistemele care ar trebui sa salvgardeze sanatatea mintala si siguranta stradala a românului de rând sunt la pamânt. Invatamântul nostru, prilej de rafuieli elevi – profesori pe Youtube, nu mai inseamna nimic. Depopulata de profesionistii care aleg sa migreze in Franta, sanatatea sta chiar mai prost. Nenumaratele initiative de urnire din loc a carutei bugetare românesti au fost intâmpinate, aproape de fiecare data, de o colosala reticenta birocratica. Datoria functionarului public (includ in aceasta categorie si medicii, profesorii sau politistii, ca insi ce lucreaza in folosul societatii, platiti fiind de aceasta prin prelevarea de taxe si impozite) este un mit golit de cel mai mic continut util. Indiferent de ramura in care activeaza, „bugetarimea” tinde sa-si conserve si sa-si extinda privilegiile. Acesta este singurul esantion palpabil care poate descrie, chiar si succint, starea endemica ce domneste in sistemului bugetar autohton. La umbra privilegiilor de casta, functionarimea bugetara face alergie la meritocratie, un concept pe care a ajuns sa-l asimileze in cele din urma. Si bugetarii dau concursuri pentru obtinerea unor posturi, nu-i asa? Ce se intâmpla, insa, in spatele usilor inchise sfideaza orice putere de imaginatie si de fabulatie administrativa. Cazul Gorbunov, cazurile de pacienti morti prin spitale din cauza dezinteresului flagrant afisat de personalul medical, cazul recent al elevului de serviciu de la Scoala nr. 19 care a fost amenintat cu moartea de o mâna de derbedei adolescenti, arata ca sistemul bugetar nu-i decât o imensa pegra, guvernanta de cutume aparent indestructibile. Castele bugetare românesti, incepând cu cea a medicilor si terminând cu cea a magistratilor, au nevoie de o noua „evanghelie” legislativa, de un nou decalog, de o regândire a mecanismelor de functionare si a pârghiilor de control. Altminteri, vom inregistra in continuare cazuri de pacienti morti din pricina indiferentei doctorilor, de profesori sau elevi batuti mar de tot felul de golani si ticalosi aciuati prin scoli sau de judecatori ce intretin o concordie aproape fraterna cu cei mai periculosi interlopi ai acestei tari. Toata aceasta serparie insalubra trebuie deratizata urgent. Altfel, ne va sufoca pe toti. Cât de curând.
Lucian BOGDANEL