Intr-o perioada in care lipsa banilor isi face tot mai acut simtita prezenta, in momente in care criza economica se instaleaza confortabil si nimeni nu vine cu vreo solutie concreta, afacerile cu produse second-hand revin din nou in prim-planul economiei autohtone
Hainele la kilogram au revenit din nou printre principalele produse achizitionate de bacauani. Dupa o perioada de câtiva ani in care oamenii nu s-au mai inghesuit prin magazinele cu produse second-hand, in ultimele luni acestea au redevenit – de voie, de nevoie – o necesitate, o moda pe care cu siguranta nimeni nu ar dori sa o adopte.
Preturi nu tocmai mici, marfa “noua” odata pe luna
Un raid prin câteva magazine cu haine second-hand a fost de-ajuns sa ne formam o parere despre situatia actuala si reala a acestor puncte in care se comercializeaza haine folosite. Preturile afisate mare, pe geamuri sau pe panourile din fata magazinelor sunt, de fapt, doar un pretext pentru a atrage inauntru oamenii nevoiasi. Dupa ce pasesti in magazin constati ca, de fapt, exista mai multe preturi, in functie de gradul de uzura al produsului. O alta situatie nu tocmai in regula am intâlnit-o intr-un magazin din zona Narcisa. Aici erau expuse in vitrina mai multe tricouri ale unor echipe de fotbal din Europa. Alaturi, pretul. Unul extrem de “atractiv”. In definitiv, tricourile erau pentru colectie, nu pentru a le purta. Intram si spunem ca, daca acela era pretul, am dori sa le cumparam pe toate. O tipa plictisita si fara chef ne-a spus zâmbind ironic ca nu sunt de vânzare, ca sunt doar de expozitie. Ne-a directionat spre un raft unde erau doua-trei tricouri, insa sub nicio forma la pretul de doi lei care era afisat la intrare.
30 de lei un pardesiu
Daca ai noroc, poti “prinde” chiar marfa buna. Numai ca trebuie sa ai banii pregatiti, sa fii “pe faza” când vine masina cu produse “noi” sau, mai bine, sa te cunosti cu vânzatoarea sa te anunte. Astfel, poti cumpara, spre exemplu, un pardesiu de culoare maro, nu foarte patat si aproape deloc uzat. La mare cautare insa sunt curelele. Nu conteaza daca sunt din material textil, din piele sau imitatie. Pot fi si foarte uzate. Ideal este sa aiba catarama mare, eventual cu insemne ale unor firme celebre. O vânzatoare ne-a spus, spre exemplu, ca nici nu le mai scoate la raft. Un grup de tinere vine mereu si le cumpara, folosind cataramele mari, “de firma”, la cureaua noua, cumparata din magazinele de profil.
Copiatoare xerox si televizoare “second”
Termenul “second hand” a prins radacini atât de puternice in tara noastra incât oamenii, când vor sa se refere la un astfel de magazin sau la un astfel de produs, nici macar nu-i mai spun toata denumirea, ci se exprima simplu: “second”. L-am luat de la “second”. Sau mi-am luat un televizor “second”. Pentru a stopa invazia produselor second hand, producatorii autohtoni au scos pe piata lucruri cât se poate de ieftine, fabricate in România. Asa se face ca, daca un televizor “second” poate costa 100-150 de lei, unul românesc, nou, cu garantie, costa aproximativ 300 de lei. Cu toate acestea, exista destui bacauani care apeleaza la “seconduri”, marturie fiind multitudinea de magazine de profil, cu televizoare, calculatoare si chiar copiatoare xerox la mâna a doua.
Razvan Sendrea
