Zeci de legionari ai Asociatiei “Prezent” au batut palma cu Primaria Târgu-Ocna pentru a organiza festivitatea de comemorare a lui Valeriu Gafencu, detinut al inchisorii de la poalele dealului Magura – cu acest prilej Gafencu va primi titlul de “Cetatean de Onoare” al orasului – Asociatia “Cultul Eroilor”, Comunitatea evreiasca si Asociatia Veteranilor de Razboi nu il recunosc pe Gafencu ca erou al României si se opun actiunii – “Nu ii cunosc prea bine pe oamenii astia care vor veni la Târgu Ocna. Poate se vor caza la hotelul meu, poate nu!”, a declarat Floarea Ivanof, (PDL) primarul orasului Târgu Ocna – Reprezentantii Asociatiei de legionari “Prezent” nu au dorit sa isi prezinte un punct de vedere vizavi de actiunea de la Târgu Ocna, de teama ca le sunt ascultate telefoanele
Zeci de legionari ai Asociatiei “Prezent” se vor intâlni la Târgu Ocna pentru a-l comemora pe Valeriu Gafencu, fost detinut politic, care a murit in inchisoarea de pe valea Trotusului. Actiunea este organizata de Primara orasului, care a decis sa-i acorde lui Gafencu titlul de “Cetatean de Onoare” al orasului. Actiunea, care va avea loc sâmbata este contestata de Asociatia “Cultul Eroilor”, Comunitatea evreiasca si de Asociatia Veteranilor de Razboi. In plus, unii consilieri locali afirma ca acordarea acestui titlu nu poate fi pusa in practica deoarece nu are o sustinere legala. “Propunerea pentru acordarea acestui titlu a fost facuta de o asociatie continuatoare a miscarii legionare. Pentru a nu politiza acordarea acestui titlu am rugat sa se respecte regulamentul care prevede acordarea acestor distinctii!”, a explicat Stefan Silochi, consilier local. “Trebuie sa fie votat de doua treimi din numarul consilierilor aflati in functie. Au fost prezenti 14. Dintre acestia, zece au votat pentru si patru impotriva. Pentru a trece erau necesare 12 voturi. Practic proiectul de hotarâre nu a trecut. Apoi, nu stiu ce s-a intâmplat ca am aflat ca proiectul a primit girul consilierilor cu majoritate simpla. E complet gresit!”, a mai explicat consilierul local.
Actiune contestata de Comunitatea Evreilor
Actiunea de sâmbata a fost contestata de reprezentantii societatii civile. Un punct de vedere ferm a fost emis, zilele acestea, de Comunitatea Evreilor. “Azi, când România se indreapta spre o democratie universala, orice incercare de readucere in memorie a perioadei de dictatura legionara si a crimelor acesteia nu poate fi decât condamnata”, a declarat Hari Vidgar, presedintele Comunitatii Evreilor din Bacau. “Ne exprimam indignarea si nu suntem de acord ca pe raza judetului, la Târgu Ocna, sa existe asociatia «Prezent» de propovaduire a ideologiei legionare. Noi nu suntem de acord cu acordarea titlului de Cetatean de Onoare – post mortem al lui Valeriu Gafencu”, a mai adaugat Vidgar.
Asociatia Cultul Eroilor: “Nu colaboram cu «Prezent»”
Reprezentantii Asociatiei “Cultul Eroilor” afirma ca nu au cunostinta de existenta acestei asociatii legionare si nici nu colaboreaza cu ea. “Noi avem atributii de cinstire si de comemorare a eroilor cazuti pe front, in toate razboaiele la care a participat România. Asociatia noastra nu are cunostinta si nici nu colaboreaza cu «Prezent»”, a declarat Corneliu Chiries, presedintele Asociatiei “Cultul Eroilor” – Filiala Bacau.
“Nu are calitatea de veteran de razboi”
Alexandru Lenov, presedintele Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, filiala “General Erimia Grigorescu” afirma ca Gafencu nu a fost veteran de razboi. “Nu avem cunostinta ca Gafencu a participat sau nu la cel de-al doilea Razboi Mondial pentru a avea calitatea de veteran de razboi”, a declarat Leonov.
Primarul din Târgu Ocna: “E problema noastra interna”
Floarea Ivanof, primarul orasului Târgu Ocna, afirma ca acordarea lui Gafencu a titlului de “Cetatean de Onoare” si vizita membrilor asociatiei “Prezent” este o problema interna si ca nu ar trebui sa stârneasca atâta vâlva. “Totul este corect si legal. Eu nu stiu daca asociatia aceasta este una legionara sau nu, cert este ca nici nu ii cunosc prea bine”, a declarat Ivanof. Ea recunoaste ca membrii Asociatiei “Prezent” vor veni la Târgu Ocna azi si vor sta pâna mâine, dar afirma ca nu are habar unde vor fi cazati. “Poate vor sta la hotelul Magura (n.r. – hotel ce apartine Floarei Ivanof), poate nu. Oricum, eu nu pot sa verific de unde sunt cei care inchiriaza camere peste noapte. Dar, cu siguranta daca vor sta, vor plati”, a mai adaugat primarul orasului Târgu Ocna. Contactat telefonic, Claudiu Serban, prefectul Bacaului a afirmat ca a fost informat despre actiunea de la Târgu Ocna, dar stie ca Gafencu nu va primi titlul de Cetatean de Onoare, deoarece proiectul de hotarâre nu a fost validat. Peste câteva minute, prefectul Serban ne-a contactat telefonic pentru a ne da o alta declaratie. “Am aflat ca de fapt, in cadrul Consiliului Local, a fost validat proiectul de hotarâre. Oricum, mâine (n.r. azi) voi lua o decizie in privinta actiunii de la Târgu Ocna”, a mai declarat prefectul Bacaului.
“Daca servicile ne asculta telefoanele?!”
Am dorit sa obtinem un punct de vedere de la Costel Condurachi, reprezentantul Asociatiei “Prezent”. “Nu am de prezentat niciun punct de vedere! Si chiar daca as avea, nu as face-o prin telefon. Daca serviciile ne asculta telefoanele?!”, a afirmat Condurachi.
Valeriu Gafencu
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, judetul Balti, din Basarabia si a decedat la 18 februarie 1952 în închisoarea Târgu Ocna. În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi si totodata conducator al unui grup al Fratiilor de Cruce, a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica. Astfel, si-a savârsit sentinta la închisorile de la Aiud (1941-1944), Pitesti (1944-1949) si Târgu Ocna (1949-1952). În 1949, când este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte grava fiind bolnav de TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsa de hrana. Moare pe 18 februarie, in jurul orelor 14.00.
Urmasii lui Zelea Codreanu si Horia Sima
Asociatia „PREZENT!” a fost formata în anul 2005 si a capatat personalitate juridica în anul 2006. Membrii sunt atât tineri (intelectuali, studenti sau muncitori), cât si vârstnici (fosti detinuti politici) din Bucuresti, Cluj, Brasov, Caras Severin, Prahova si din strainatate (Europa sau America de Nord). Membrii Prezent sustin ca asociatia a aparut „din nevoia crestineasca de a actiona în folosul semenilor, pe linia de destin românesc, de credinta si traditie stramoseasca a Miscarii Legionare”. Cu totii împartasesc „credinta cea dreapta în Dumnezeu si iubirea fireasca pentru neamul românesc, ai carui fii suntem, calauzindu-ne în veac spre telul final al Învierii pe linia Capitanului, Corneliu Zelea Codreanu si Comandantului, Horia Sima”. (Olimpia FILIP)
Putea sa faca o minima cercetare si ar fi vazut ca Valeriu Gafencu, cunoscut si ca „Sfantul inchisorilor”, este considerat un sfant de romanii ortodocsi (majoritari in tara asta) si s-a luat in discutie chiar canonizarea sa. membrii asociatiei pomenite de dvoastra au organizat conferinte despre Valeriu Gafencu in mai toata tara si nu a fost nimic ascuns sau prostii de genul asta cum incercati sa sugerati. Cel mai mare ziar electronic de la noi, HotNews, i-a dedicat lui valeriu un articol excelent. cateva cautari pe net (greu, nu?) si v-ar fi lamurit. dar de unde nu e nici Dumnezeu nu cere…
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1047491-valeriu-gafencu-dumnezeu-revarsase-asupra-lui-harul-frumusetii-sub-toate-aspectele.htm
Dl. Gafencu a fost unul din martirii Romaniei, chiar daca nu a ales neaparat tabara care trebuia. Inteleg ca toata lumea este revoltata ca acest om, care a murit in chinuri, va fi cetatean de onoare al micutului orasel, Targu Ocna. Dar nimeni, nici „politicieni” bacauani, nici evreii, nici alti contestatari, nu spun nimic de cei care primesc medalii si titluri de onoare de aproape 20 de ani (printre ei chiar foarte multi evrei) si nu s-au remarcat decat prin „tunuri” economice si alte ilegalitati. No comment!
Valeriu GAFENCU a fost numit „Sfantul Inchisorilor” chiar de un evreu, bun cunoscator al temnitelor comuniste – este vorba de Nicolae STEINHARDT in al sau JURNAL AL FERICIRII.
Articolul este cumplit de tendentios alcatuit, in bataie de joc, reaua intentie vazandu-se de la primele randuri; zecile de legionari sunt de fapt vreo trei crestini (care cu siguranta nici nu isi permit camera la hotel), iar conduita Marturisitorului Mucenic Valeriu a fost de permanenta slujire a aproapelui: el a salvat de la moarte sigura chiar in temnita de la Targu Ocna pe evreul Richard Wurmbrand (oferindu-i medicamentele ce le capatase de la un alt detinut si astfel expunandu-se el, „banditul legionar” la generalizarea bolii, urmata de moarte, asa cum s-a si intamplat) si nu numai atat, linia generala a tuturor detinutilor (cei mai multi tineri legionari, Frati de Cruce) era orientata in acest sens, al dragostei crestine neconditionate, fara limite politice, de rasa, de religie.
Este de notorietate episodul oarecum amuzant, al scoaterii la aer cand Parintele Constantin Voicescu – cu TBC osos la genunchiul stang – iesea la plimbare cu detinutul evreu Richard Wurmbrand sprijinindu-si reciproc trupurile vlaguite de boala si de regimul carceral, imbratisati in ceea ce numeau „infratirea iudeo-legionara” – intr-o memorabila scena don-quijoteasca.
Cinste doamnei Primar pentru conduita corecta, cinste celor 10 care au votat, cu majoritate zdrobitoare PENTRU ACORDAREA CETATENIEI DE ONOARE Marturisitorului Mucenic Valeriu GAFENCU. De ce nu se spune in articol ca din 17 membri cu drept de vot 3 au absentat si 10 au votat PENTRU? De ce se minte ca sunt necesare 2/3 din voturi cand regulamentul prevede majoritatea de 2/3 doar pentru hotarari ce privesc patrimoniul? De ce se citeaza cuvantul mincinos al numitului Hari V. cand un simplu Search pe Google ar fi vadit contrarul celor spuse de el? Valeriu Gafencu a salvat evrei. Legionarii au salvat evrei. Nu se cunoaste nici un caz al vreunui asasinat, hai sa studiem istoria si sa nu ne ghidam dupa calomnii. Rusine!
eu am fost comunist iar dogma noastra,sefii nostrii nu propovaduiau
caile DOMNULUI DUMNEZEU.
Daca totusi dupa 90 s-a facut o reconciliere,dupa ce am luat cunostinta cu totii de istoria adevarata adica aia cu comunisti cu cuzisti cu legionari,
cu toti factorii politicii interbelice atunci care este chestiunea.
Poporul evreu , pentru care am o stima deosebita a dat universalitatii multi oameni de stiinta sa-si vada de treaba si sa-si rezolve intr-un mod pacifist preblemele cu partea araba sa incerce sa nu mai dea lectii.Si noi romanii
am fost omorati in multe razboie dar nu ne-am cersit dreptate in urma acelor
jertfe care pana la urma erau holocausturi. Pe noi nemtii ne-au belit ,rusii la fel ba si americanii au bombardat Romania.CE TIE NU-TI PLACE ALTUIA NU-I FACE. Aceast proverb se potriveste la toata lumea.
Sa nu uitam nici o secunda ca TOT ce GANDIM, tot ce PLANUIM, este cunoscut DOMNULUI si DUMNEZEULUI NOSTRU. CEEA ce DOMNUL a recunoscut si a inaltat la Slava sa, mai poate fi tagaduit de noi oamenii? Mare si multa recunostinta, mare evlavie si dragoste trebuie sa-i purtam minunatului Gafencu. Roaga-te sfinte al lui Dumnezeu pentru noi cei inca neverificati prin MOARTE!
Doamne ajuta!
Olimpia, esti crestina? De unde ai acest curaj de a batjocori memoria unui sfant?
Daca ti-ai dorit sa fi jurnalista, de ce iti bati joc de aceasta vocatie? Ceea ce ai scris despre acest subiect te descalifica. Schimba-ti locul de munca: presa nu e un loc bun pentru tine.
Cand vei fi in grea cumpana, nu uita sa te spovedesti de acest mare pacat! Dumnezeu sa-ti ajute, fata draga.
Felicitari doamnei Primar! Si curaj!
Remarcabil faptul ca in sfarsit un primar este sensibil la valorile romanesti, si astfel, europene! Caci ne integram fiecare popor cu valorile noastre, nu calcand in picioare si defaimandu-ne personalitatile. Caci este absolut incontestabila valoarea lui Valeriu Gafencu si a altor oameni care au suferit cumplitele inchisori numai si numai de dragul Adevarului si a poporului din care s-au nascut.
Doar cultivandu-ne valorile putem imbogati calitativ Europa. Nu suntem o masa amorfa, ci o comunitate de persoane, de personalitati!
Felicitari si curaj, doamna Primar Ivanof!
cu stima, Alexandra Popescu
Iart-o Doamne pe Olimpia Filip ca nu stie ce spune!
Draga Olimpia, din suflet te rog sa citesti scrierile lui Valeriu Gafencu si te vei lamuri de indata…Domnul sa-ti lumineze mintea si sufletul!
Fragmente din scrisorile Cuviosului Valeriu Gafencu: NU CAUTATI FERICIREA IN AFARA VOASTRA!
“15 mai 1946
“Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. (…) Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre! Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Vă spun atât: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie! (…) Cine împlineşte cuvântul lui Hristos realizează Maximum, Totul!”
28 mai 1946
“E zădărnicie multă în lumea asta pământească dar sunt atât de minunate darurile lui Dumnezeu sădite în sufletul omului, încât cu bucurie accepţi gândul morţii – căci moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice. Şi noi vom învia şi orice suferinţă, oricât de mică, primită cu iubire, orice jertfă făcută pentru Dumnezeu va cântări mult în ceasul înfricoşatei Judecăţi. Atunci, în Ziua Judecăţii de Apoi, ni se vor vădi toate păcatele, toate greşelile vieţii. De aceea trebuie să ne mărturisim păcatele la duhovnic şi să luptăm lupta cea bună. Căci unii vor învia pentru viaţă iar alţii pentru pedeapsa veşnică. Să stăruim în rugăciune, să priveghem cu smerenie şi dragoste şi să credem în mila lui Dumnezeu.
(…) Ne-am petrecut ziua ce de obicei. Pe înserate ne-am dus toţi trei la plimbare. Am început a ne mărturisi din stările sufleteşti încercate în ultima vreme, o mărturisire de păcate. Au fost momente mari, trăite cu toată sinceritatea sufletului, mărturisiri ale celor mai fine sentimente şi taine sufleteşti. Simt că mi se cere o viaţă de curăţenie totală, nu numai cu fapta sau cu vorba, ci şi cu gândurile şi intenţiile. (…) Trăim intens lupta cu păcatul. În adâncul sufletului dorim Învierea. Suntem într-o poziţie care cere cea mai mare atenţie: muchie de cuţit. De vreme îndelungată sesizez şi lupt cu cele mai subtile gânduri care încearcă să-mi pătrundă în suflet. Îmi dau seama că diavolul încearcă să pătrundă în suflet pe căi aparent nevinovate. (…)
Caut umilinţa, căci îmi foloseşte mult la frângerea inimii. (…) Lupta împotriva egoismului este foarte grea. Înţeleg că omul adevărat este acela care a reuşit să-şi înfrângă iubirea de sine. Trebuie să lupt împotriva tendinţei de singurătate şi în acelaşi timp trebuie să lupt împotriva realizării de relaţii personale care ar putea purta pecetea egoismului, adică să fug de satisfacţia pe care o încearcă sufletul atunci când simte şi pe alţii participând la viaţa şi darurile sale personale. O singură atitudine este valabilă: o viaţă înaltă creştină de necontenită rugăciune. Adică ce faci să fie curat – orice faptă, orice gând sau vorbă, orice relaţie, muncă, odihnă, totul să fie stare de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu. Păcatul a fost biruit de Iubire”.
galdacumama.jpg
Fragmente de scrisori trimise de la Galda (1946-1948):
“Mă odihnesc la gândul dăruirii totale şi al jertfei permanente. Mi-i dragă Crucea. Şi eu port o cruce. Simt iubirea Mântuitorului Hristos şi la El alerg când vin ispitele asupra pătimaşului meu trup. Şi Domnul mă ajută şi-mi dă puteri să birui răul. Cât este de bun Dumnezeu!
De cele mai multe ori mă găsesc luptând cu egoismul din mine. De aceea îmi este dragă singurătatea. Mi-i tare drag să ascult foşnetul frunzelor şi murmurul apei. Sunt un om liber. Hristos mi-a sfărâmat lanţurile robiei!
Frate iubit, niciodată să nu te consideri de prisos. Acolo unde eşti, eşti cu voia lui Dumnezeu şi ai un rost anume de împlinit. Cu iubirea şi cu smerenia ta vei zidi pe fratele tău. Şi vei culege mare fericire. (…) Nu există nici un păcat care să rămână nepedepsit. Dacă însă te căieşti sincer şi cu zdrobire de inimă şi te rogi lui Dumnezeu, el te va ierta şi-ţi va trimite harul Lui. Şi invers, nu există nici un bine, nici un gând bun, oricât de simplu ar fi el, care să nu fie răsplătit. Fii însă smerit, căci nu tu, ci Dumnezeu lucrează prin tine.
Tocmai a venit proprietarul viei. Are ochelari de soare. Când l-am văzut, mi-am amintit că sunt puşcăriaş care lucrează pe moşia lui. Gândul acesta mă smereşte. Dar Dumnezeu îmi trimite bucuria cea mare. Lucrez pe pământul lui Dumnezeu. Oamenii sunt mândri şi nu vor să vadă că Unul singur este Stăpân a toate: Hristos!
Când eram copil iubeam mult porumbeii dar, ca de altfel toate dorinţele, nu i-am putut avea prea multă vreme. Azi înţeleg că aici a fost iubirea lui Dumnezeu, care îmi răpea bucuriile din lumea aceasta pentru a mă învăţa ca prin renunţare să ajung a iubi curat, desăvârşit. Şi azi iubesc porumbeii, dar nu-mi simt sufletul legat de ei, ci-i iubesc prin Dumnezeu. Şi înţeleg că iubirea lui Dumnezeu nu mă va părăsi niciodată. Şi El va interveni în viaţa mea ori de câte ori îmi voi lega sufletul de vreo bucurie sau dragoste omenească. Şi fie mă va ajuta să mă smulg din ea, fie mi-o va răpi El, pentru a-mi dărui în schimb libertatea sufletului, care este cel mai mare bun.
Mi-e dor de un loc liniştit, îndepărtat, de o colibă ori un bordei săpat în stâncă, de o chilie sub poale de munte, să fiu ca păsările cerului. În jurul meu cu natura prietenă şi cu Domnul Hristos mereu în suflet. Să iubesc în linişte, smerit şi uitat de lume. Uneori mă gândesc să mă fac preot, dar nu sunt vrednic. Privesc pământul. Într-o zi voi fi şi eu pământ şi alţii vor scormoni ţărâna. Trupul meu se va preface în praf şi pulbere. Din trupul meu va creşte probabil o altă viaţă. Sufletul meu va fi în ceruri, unde-şi va aştepta judecata. Doresc să mă mântuiesc.
Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu atâtea daruri, încât prin stăruinţa în virtute, cu ajutorul Părintelui Ceresc, el poate să se mântuiască. Dumnezeu i-a dăruit atâţia talanţi pentru ca prin ei omul să poată lupta, să poată să se apropie de El, să dăruiască şi să se jertfească. În măsura în care nu întrebuinţăm bine „talantul” pe care ni l-a încredinţat suntem robi păcatului. Aşadar pentru fiecare din noi se pune problema întrebuinţării talanţilor dăruiţi de Dumnezeu. Nu este permis nici a întrebuinţa spre rău talantul şi nici a-l îngropa în pământ. „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate“. Ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, Lui să-I dăruim. El ne-a dăruit viaţa, deci pentru El să trăim. El ne-a dăruit iubirea, Lui să I-o dăruim.
Ispăşim în această viaţă şi în viaţa veşnică. În această viaţă, ispăşirea prin suferinţă are două aspecte: un rol ispăşitor şi un rol curăţitor. În viaţa veşnică ispăşirea prin suferinţă este chin veşnic. De aceea se cuvine să-I mulţumim Domnului când ne pedepseşte aici, în viaţa aceasta. Deci să fim foarte atenţi la felul în care folosim darul lui Dumnezeu”.
bucarest-chiesa-ortodossa-santa-trinita-ospedale-gr-alexandrescu.JPG
7 martie 1948
“Vă urmăresc pe toţi şi pe fiecare în parte cu dragostea şi cu rugăciunea. Deşi sunt departe cu trupul, nu însă şi cu duhul, căci sunt alături de voi.
Când te văd întristată îţi strâng mâna şi-ţi spun: fruntea sus! Înainte! Curaj! Orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Orice cetate se cucereşte cu credinţă, bărbăţie, îndrăzneală, încredere în misiunea dată de Dumnezeu, şi în principal cu rugăciune.
Să mergeţi pe cărarea cea spinoasă, prin suferinţele pe care le îndură creştinul iubitor de adevăr. (…) Vreau să ştiţi că vremurile acestea pentru mine le socotesc o încercare şi le privesc ca pe o stare de ispăşire: cu sufletul senin şi plin de pace, cu bucurie tainică şi cu multă nădejde. Vreau să ştiţi că sunt fericit. Vremurile acestea sunt adeverirea drumului pe care ani şi ani în urmă l-am mărturisit. Aceasta îmi este o bucurie atât de adâncă, încât pot spune că privesc moartea cu multă împăcare lăuntrică şi cu nădejdea fericirii viitoare. Îmi doresc zile multe pentru ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să mă pregătesc sufleteşte. Toată dragostea sufletului meu.”
(Din: “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide) http://www.razbointrucuvant.ro/2007/06/23/noi-fragmente-din-scrisorile-cuviosului-valeriu-gafencu/
Da. Este un articol tendentios. Intr-adevar, Valeriu Gafencu este Sfantul Inchisorilor. Pacat, desi a salvat de la moarte, prin atitudinea sa jertfelnica pe multi dintre evrei, acestia acum se amesteca in treburile interne ale tarii noastre. Sa le fie rusine! Ei sunt criminali. L-au ucis pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Doamne-ajuta!
Am gasit aceste informatii pe web, drept care ma simt dator sa le impartasesc cu Dvs., cerandu-mi scuze pentru cele de mai sus. Iertare!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Gafencu
Valeriu Gafencu este unul din tinerii martiri care au murit în închisorile regimului comunist, numit de Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”. S-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, judeţul Bălţi, în Basarabia – d 18 februarie 1952 închisoarea Târgu Ocna.
În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi şi totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând că acesta este „unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi şi studenţi să se înscrie în Frăţiile de Cruce, pentru a-i pregăti de lupta împotriva comunismului, ce ameninţa atunci România.
Astfel, şi-a săvârşit sentinţa la închisorile de la Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei, regimul dur al detenţiei, torturile şi bolile contactate aici întărindu-l duhovniceşte. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.
La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferinţă să-i procure o lumânare, o cruciuliţă şi o cămaşă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: „Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni. Fă tu aşa fel încât să vină pe rând la mine, în linişte.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rosteşte ultimele sale cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul.”, după care trece la cele veşnice.
Exemplu de martirism, îşi sacrifică pentru Hristos şi neam tinereţea, profesia, libertatea şi viaţa. El nu este însă singur pe linia trăirii creştine intense, făcând parte dintr-un grup ce împărtăşea aceeaşi orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devina ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea şi mulţi alţii. Unul dintre bolnavii ce-l iubeau şi-l admirau, Victor Leonida Stratan, obţinuse printr-o intervenţie specială, de la familie, un pachet cu streptomicină. Valeriu le-a primit şi a doua zi l-a înştiinţat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că şi acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viaţă a fost astfel salvată.
###
###
###
http://www.rostonline.org/rost/oct2003/gafencuend.shtml
Valeriu Gafencu, un sfârsit anuntat?
Cercetătorii represiunii politice din timpul regimului comunist sunt tentati, deseori, să contabilizeze cantitatea de suferintă umană. Exercitiul, util din punct de vedere stiintific, rămâne riscant din punct de vedere uman. Voi neglija cu bună stiintă ipoteza „tocirii sensibilitătii”, ca efect al banalizării subiectului si al familiarizării cu obiectul cercetării, la fel ca pe cea a „confundării cu abisul, când privesti prea mult în el”. Riscul e valabil în sensul că, o prea mare implicare afectivă în cercetarea cazuisticii represiunii si (poate chiar în mai mare măsură) a metodelor ei, poate provoca (si) cercetătorului suferinte psihice însemnate. Ele cresc pe măsură ce se întelege imposibilitatea ca binele să se opună cu succes răului în anumite circumstante istorice. Totul depinde, în asemenea circumstante, de existenta sau nu a unui sprijin exterior substantial. Cu alte cuvinte, binele nu se poate impune prin sine (deci nu binele ca bine, ci binele sustinut de ratiuni/împrejurări exterioare lui este cel care câstigă, atunci când câstigă). În absenta posibilitătii victoriei, binele nu poate „rămâne” decât printr-o sumă de fapte exemplare, de care urmasii, o dată în plus, pot sau nu să tină seamă, pot sau nu să le pretuiască.
Valeriu Gafencu (24 decembrie 1921 – 18 februarie 1952) este unul din cei care au „rămas” prin fapte cu adevărat exemplare. S-a născut în comuna Sângerei (judetul Bălti). Arestat datorită apartenentei la Frătiile de Cruce, după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, a rămas în detentie si după lovitura de stat de la 23 august 1944, când a refuzat să semneze cererea de eliberare conditionată. Nu era deloc un fanatic obtuz. Cea mai bună dovadă (tocmai pentru că a avut deplină acoperire în fapte) se găseste în scrisorile sale din închisoare, trimise familiei: „Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toti. Este o cale atât de greu înteleasă si acceptată de oameni, dar sunt convins că ea este singura care duce spre Fericire. Şi dacă privesc la Viata mea, o mărturisesc deschis, regret din toată inima păcatele si greselile săvârsite, dar sunt fericit că Dumnezeu, cu darurile lui minunate, mi-a luminat calea, întărindu-mi credinta spre desăvârsirea Iubirii si spre apărarea scânteii de adevăr, ce ne-a fost sădită în Inimă. Iar dacă-mi văd viitorul, îl văd luminos cu sufletul si mintea luminată de adevăr”; „Nu există fericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutati de o realizati. Nu vă uitati la felul cum întelege si trăieste lumea viata. Voi aveti un îndreptar de viată – calea crestină – si după acest îndreptar călăuziti-vă pasii” (Studentul Valeriu Gafencu – „Sfântul închisorilor din România”, coordonare si cuvânt înainte de Nicolae Trifoiu, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 1998, p.168, 154).
Episodul care l-a ridicat pe Gafencu la prestigiul deosebit de care se bucură azi este salvarea pastorului Richard Wurmbrand, cu pretul propriei vieti. Faptele s-au petrecut în penitenciarul Târgu Ocna. Preiau, cu deferenta cuvenită martorului direct, mărturia lui Ion Popescu:
„Gh. Ardeleanu a fost tratat cu streptomicina ce i-a fost dată si s-a însănătosit, cu toate că era la un pas de moarte înaintea începerii tratamentului. Victor Stratan, care nu avea o afectiune TBC gravă, a oferit streptomicina lui Valeriu Gafencu, ca să-l salveze de la moarte. Valeriu însă a socotit că este mai de folos pentru el să ofere această streptomicină unui frate de suferintă din aceeasi cameră cu el, lui Richard Wurmbrand. Acesta fusese, în tinerete, membru de frunte al PCR, apoi s-a crestinat, devenind pastor protestant al unei organizatii protestante cu sediul în Suedia, care milita pentru crestinarea evreilor din orice tară de pe glob.
Wurmbrand era grav bolnav de TBC pulmonar, osos si ganglionar (la fel ca si Valeriu). Medicii detinuti, care administrau tratamentele, au început să-l trateze pe Wurmbrand cu streptomicină. Victor Stratan, auzind acest lucru, s-a dus la Valeriu si i-a cerut să facă el streptomicina, căci pe el vroia să-l vadă salvat, pentru că îl admira si îl aprecia foarte mult. Valeriu i-a răspuns că el a primit streptomicina fără nici o conditie si socoteste că asa este mai bine să procedeze, iar dacă Stratan consideră că i-a dat-o conditionat, el i-o înapoiază, refuzând să o facă. Stratan, în urma acestei discutii, a înteles gestul lui Valeriu si nu i-a cerut să-si schimbe hotărârea.
Richard Wurmbrand, în urma tratamentului, s-a însănătosit si a fost mai târziu eliberat, iar Valeriu Gafencu a murit. Wurmbrand, reusind să plece în străinătate, a făcut cunoscut prin predicile si prin cărtile publicate, trăirea înaltă pe linie crestină a lui Valeriu si a celorlalti detinuti, ceea ce l-a făcut să înteleagă mult mai profund tainele crestinismului” (Nicolae Trifoiu, op. cit., p.112-113). Valeriu Gafencu, legionarul, îl salva astfel pe Wurmbrand, evreul, dincolo de orice bănuială de ipocrizie. După cum mergeau lucrurile în România acelui timp, existau toate sansele ca de acest gest să nu afle, niciodată, nimeni. Acesta era studentul Gafencu, asa cum i-a rămas renumele.
Înaintea lui a existat însă elevul Gafencu. Un Gafencu nu cu mult diferit de cel de mai târziu, judecând după ce se găseste prin arhive. Sau, dacă era diferit, am putea crede că sfârsitul lui a fost, prin ciudatele coincidente ale vietii, unul anuntat.
Valeriu Gafencu (17 ani, elev clasa a VII-a, Liceul Ion Creangă din Bălti) a fost judecat penal în 1939, „pentru infractiunea la legea pentru apărarea ordinii în stat”. Cazul a fost clasat, sub numărul 525/1939, de Tribunalul Militar Iasi, acuzatul fiind achitat. În referatul întocmit de maiorul magistrat Gheorghe Ghika, lucrurile sunt puse în adevărata lor lumină: „Având în vedere că din studiul actelor înaintate de către Parchetul Trib. Bălti, rezultă în fapt următoarele: Instanta de Minori de pe lângă Tribunalul Bălti este sesizată că elevul Valeriu Gafenco de la Liceul «Ion Creangă» Bălti, fost simpatizant al fostului partid «Totul pentru Ţară», ar fi donat sume de bani până la dizolvarea acestei grupări. Chemat în fata instantei, numitul recunoaste că în timpul când miscarea legionară era partid, simpatiza această miscare, dar că, sumele pe care le dădea elevului Talpă Victor, le dădea ca donatii pentru însănătosirea unui elev bolnav de scarlatină. Nu se constată că elevul Valeriu Gafenco ar fi activat în miscarea legionară după dizolvarea partidelor politice. Considerând că faptele ce se impută numitului elev nu încadrează pe un text penal si nici infractiune la Legea pentru apărarea ordinii în stat. Pentru aceste motive suntem de părere ca prezenta chestiune să fie clasată”. Lucrurile s-ar fi putut termina mai rău. Într-un raport asupra cercetării elevilor legionari Victor Talpă si Schibinschi Pavel, comandantul Legiunii Jandarmi Bălti mentiona: „Cu această ocazie s-a mai stabilit că si elevul în particular Gafencu Valeriu, minor, din strada Dragalina nr.21, a fost simpatizant al acestei miscări până la dizolvare, donând mici sume de bani în folosul legiunii”. Acesta a fost, în 1938, punctul de plecare în anchetarea lui Gafencu. Se stie că, ulterior, aproape orice formă de ajutorare între opozantii mai mult sau mai putin reali ai politicii comuniste, va fi prompt taxată de autorităti ca „ajutor legionar” si atrăgea (chiar si în cazul detinutilor) pedepse severe. Actiunea de colectare s-a dovedit a nu fi subversivă, după cum arăta si Valeriu Gafencu, în interogatoriul ce i-a fost luat la 16 decembrie 1938: „În anul 1937, elevul Talpă Victor îmi cerea mereu sume mici care variau de la 5 la 20 lei, în total i-am dat de vreo 8-10 ori, spunându-mi că dacă simt româneste să ajut tara si la un moment dat întrebându-l pentru ce strânge acesti bani, mi-a spus că-i strânge pentru un elev bolnav, iar eu n-am stiut pentru ce strângea bani”. Într-un fel, prin anchetarea sa timpurie datorată (indirect) ajutorării unui seamăn suferind, elevul Gafencu anunta sfârsitul studentului de mai târziu.
Valeriu Gafencu nu este numai un nume în contabilitatea victimelor nevinovate ale represiunii politice din România comunistă. Este, înainte de toate, o dovadă că omul poate rămâne om, dincolo de orice fanatisme politice sau ideologice. Este, în ultimă instantă, si o dovadă a resurselor spirituale ce există (uneori, latente, aproape de nesesizat…) în România. Supărările noastre provocate (în sensul evocat la începutul acestor însemnări) de „socul întâlnirii cu propriul popor” nu pot să nu fie îndulcite la rememorarea unor episoade ca cel descris de Ion Popescu. Desi (pentru a nu contraria supărările pomenite) parcă nu ne vine s-o recunoastem, Valeriu Gafencu a fost la fel de român ca noi, supăratii si supărătorii de azi. Din păcate, suntem prea grăbiti pentru a mai reflecta în tihnă si asupra frumusetii unor întâmplări din trecutul nostru.
###
###
###
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1047491-valeriu-gafencu-dumnezeu-revarsase-asupra-lui-harul-frumusetii-sub-toate-aspectele.htm
Valeriu Gafencu- „Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele”
de Ionut Baias HotNews.ro Miercuri, 25 iulie 2007, 0:00
Biografie
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.
Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.
Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facaultatii de Drept din Iasi.
Arestat de Antonescu
In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.
Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”.
Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de conducere in Fratiile de Cruce.
Inchisoare si distrugere fizica sub comunisti
Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 – 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de „fenomenul Pitesti”, proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).
Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.
Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.
Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.
In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o „epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.
Cu aceasta figura de sfant – care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului – a trecut la cele vesnice.
Si-a cunoscut ziua mortii
Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup – care supurau permanent – Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.
A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.
La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: „Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.
La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.
Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand fi gasita in tot mai multe case.
I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vieti
Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.
Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.
Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.
Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.
Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.
Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.
Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*
Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!
dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.
Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.
Au fost minuni la moartea sa
Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere… I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: „Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?”….
Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.
Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu Gafencu
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa: ” Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”
IPS Bartolomeu Anania: „Stalp al rezistentei spirituale romanesti”
Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.
Marin Naidim, Constanta: „Era fire de poet”
Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.
In colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.
Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.
Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.
Facea mult caz de „constiinta pacatului”, pentru ca erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita.
Dar pierdeau din vedere ca mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria. „Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har.” Pe omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.
Virgil Maxim, Ploiesti: „Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii”
Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:
Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.
Aurelian Guta, Craiova: ” Nu l-am auzit niciodata plangandu-se”
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat, fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si gambelor.
Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau ingrozitoare.
Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.
Din fasii de camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii acopereau fruntea boltita.
Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina.
IMNUL INVIERII**
Versuri-Valeriu Gafencu
Muzica-Mihai Lungeanu
Va cheama Domnul slavei la lumina, Sa creasca-n inimile noastre-nfrante,
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Un om nascut din nou, armonios,
Fortificati Biserica crestina, Pe chipurile voastre sa se-mplante,
Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Veniti, crestini, luati lumina, Un clopot tainic miezul noptii bate
Cu sufletul senin, purificat! Si Iisus coboara pe pamant,
Veniti, flamanzi, gustati din cina, Din piepturile voastre-nsangerate
E nunta fiului de Imparat. Rasuna Imnul Invierii Sfant.
*Prezentam doar scurte pasaje din interviu, foarte multe din cele spuse de interlocutor regasindu-se in corpul stirii.
**Se canta de Sfintele Pasti, in noaptea invierii Domnului nostru Iisus Hristos.
4 comentarii
Sfantul inchisorilor (Luni, 10 decembrie 2007, 16:50)
Ilie Adrian [anonim]
Unul dintre cei mai mari sfinti ai zilelor noastre, era batut, tinut in chinuri si in foame iar cand erau trimisi la diferite munci inpins de la spate sa mearga mai repede isi cerea iertare ca nu prea il mai tin picioarele fara sa acuze vreun chin vreo bataie iar gestul de a-si da viata pentru aproapele sau ramane un fapt de mare noblete sufleteasca si inaltare spirituala greu de gasit in zilele noastre
VALERIU GAFENCU (Duminică, 24 august 2008, 22:19)
donisa adriana [anonim] i-a raspuns lui Ilie Adrian
recomand tuturor cartea Sfantul Închisorilor.
Valeriu Gafencu (Joi, 6 noiembrie 2008, 22:43)
Baltatanu Cornelia-Georgeta [anonim]
E drept ca nu stiam prea multe despre legionari/miscarea legionara, decat varianta prezentata in cartile de scoala ale generatiei mele (1965-1974). Ceva tainic in adancul meu imi spunea ca nu e adevar in ele, si nu am aprofundat, nu am cautat sa stiu, nu am mai citit nimica, mai ales ca istoria nu era traiectoria destinului propriu. Daca as fi stiut atunci…Daca as fi stiut la varsta cruda ca linistea, seninul, pacea casei si cresterii noastre erau platite de EI – printre care vas curat si bineplacut al lui Dumnezeu era Valeriu Gafencu – poate ca devenirea mea interioara ar fi fost alta. Si totusi, ce as fi putut face atunci, daca as fi stiut, eu, o femeie? Incert de spus.
Acum, o anonima femeie, care l-a descoperit pe Valeriu Gafencu din cutremuratoare marturii, declara ca a ajuns la varsta caruntetii nu numai sa-si revizuiasca total imaginea realitatii nestiute a copilariei ci sa respecte, sa inteleaga si sa iubeasca acest suflet minunat, viu chiar de dincolo de timp. Am invatat de la el sa „trimit inainte” ceea ce imi place mai mult in aceasta „trecere”. M-a invatat sa-L IUBESC mai mult (cu masura neputintei propriului meu suflet, fireste!…) pe Domnul Iisus Cristos. Si drept recunostinta promit sa-l pomenesc impreuna cu mamica, bunica si tot neamul meu cel adormit, in rugaciunile mele, pentru ca Valeriu Gafencu m-a castigat deplin prin curatia sa de OM JERTFELNIC. Si m-as socoti onorata ca, la sosirea mea acolo, in lumea lui, sa stie ca l-am socotit fratele meu adevarat, care nu l-am avut in aceasta viata.
valeriu (Luni, 17 noiembrie 2008, 9:22)
DOINA ELENA [anonim]
Ieri, preotul la care urmeaza sa ma impartasesc mi-a daruit aceasta carte si mi-am amintit ca in noaptea de Inviere maica stareta de la manastirea la care ma rugam mi-o imprumutase cateva ore.Abia acum era momentul sa ajung la El, sfantul care vroia sa-mi spuna ca moartea sotului meu iubit, bun, frumos si nobil nu este o pedeapsa de la Dumnezeu ci o dovada de iubire . E greu, cumplit, pentru ca arde in mine dorul de el sub toate formele si ma doare insutit tristetea si ochi mari si goi ai fetitei noastre si impietrirea baiatului nostru aflat la varsta de trecere la maturitate… dar suferinta cumplita a lui Valeriu suportata cu seninatate si iubire ma face sa cred ca Dumnezeu ne iubeste. Il voi pomeni si eu umila si ma voi ruga la el . Asa cum fac pentru Arsenie Boca.
Felicitari doamnei Primar! Si curaj!
Remarcabil faptul ca in sfarsit un primar este sensibil la valorile romanesti, si astfel, europene! Caci ne integram fiecare popor cu valorile noastre, nu calcand in picioare si defaimandu-ne personalitatile. Caci este absolut incontestabila valoarea lui Valeriu Gafencu si a altor oameni care au suferit cumplitele inchisori numai si numai de dragul Adevarului si a poporului din care s-au nascut.
Doar cultivandu-ne valorile putem imbogati calitativ Europa. Nu suntem o masa amorfa, ci o comunitate de persoane, de personalitati!
Felicitari si curaj, doamna Primar Ivanof!
cu stima, Alexandra Popescu
Pentru unii ca Valeriu Gafencu mai tine Dumnezeu lumea asta care atat de mult s-a cufundat in mlastina tuturor pacatelor. Se pare ca se iau de el cei pe care ii arde sfintenia si se simt mai bine la intuneric decat la lumina. Sa ne lumineze Dumnezeu sa urmam exemplul sfantului inchisorilor, in marturisirea crestina pana la jertfa. Iar daca nu ne putem ridica la aceata sa nu incepem sa manjim chipul celor la care ar fi trebuit deja sa ne rugam pentru mijlocire la Hristos. E poate prima oara cand scriu un comentariu pe un site si n-o faceam daca nu simteam ca in persona Sfantului Valeriu insusi Mantuitorul este lovit.
habar n-aveti pe ce lume traiti. Gafencu e cu adevarat un sfant martir pentru ca a rezistat supliciilor din suita atrocitatilor intamplate o data cu fenomenul pitesti. ” prezent” nu sunt legionari, sunt cinstitori de martiri ai inchisorilor comuniste, si se cuvine ca si marele Gafencu sa fie cinstit.
Felicitari doamnei Primar! Si curaj!
Remarcabil faptul ca in sfarsit un primar este sensibil la valorile romanesti, si astfel, europene! Caci ne integram fiecare popor cu valorile noastre, nu calcand in picioare si defaimandu-ne personalitatile. Caci este absolut incontestabila valoarea lui Valeriu Gafencu si a altor oameni care au suferit cumplitele inchisori numai si numai de dragul Adevarului si a poporului din care s-au nascut.
Doar cultivandu-ne valorile putem imbogati calitativ Europa. Nu suntem o masa amorfa, ci o comunitate de persoane, de personalitati!
Felicitari si curaj, doamna Primar Ivanof!
cu stima, Alexandra Popescu
Ce urat din partea unuia ca dl.Silochi!!!! Sa citeasca legile pana la capat sa vada ca legea 69 pe care a emis el regulamentul de acordare a diplomelor de cetateni de onoare cu votul a 2/3 din numarul consilierilor, este abogata de 215/2001. Asa arata cat de documentat este …… Ce merite asa de mari au avut pentru Tg.Ocna Dan Matei Agaton sau Bruma Mircea de sint cetateni de onoare ? Rusine dl.Silochi.Poate nici nu merita apelarea cu ” dl.” la cate rele a facut orasului . Chiar nu v-au ajuns 16 ani de conducere totalitara , ce mai vreti ? Chiar nu stiti ca nu mai sinteti primar?!!! ! Lasati consilierii sa faca treaba, nu mai aberati cu tot felul de gaselnite, chipurile juridice , pe care numai unul ca dvs. si dna Sotcan, le cunoasteti. Cum de va venit in minte sa-i sunati pe cei de la acest ziar ? De ce nu ati sunat alte publicatii ori v-ati adus aminte ca imprastiati acest ziar in tot targul cand va prezenta fotografia si
” meritele ” deosebite….Rusinos !
Felicitari celor care mai cred in Dumnezeu si incearca chiar cu piedicile pe care le pune dl.Silochi sa reinvie ” un erou „. Sa vina cine doreste la comemorarea de sambata si sa se cazeze unde vor vrea chiar si la hotel ca doar nu vor verifica la receptie carnetul de partid si daca sunt sau nu legionari.Dl.Silochi plage ca nu mai fost ales primar sa-si fi terminat constructiile incepute sa se poata caza lumea la el. Rusinos ! Intrebati-l pe dl.Nutu care sunt meritele lui Gafencu ca tot v-ati dat acuma mana peste vointa noastra. Acuma pentru el nu mai sinteti cel care a furat si a facut rau pentru ca proverbul acela cu corbul este actual ( corb la corb nu scote ochiu ).
Lasati-i Doamna Ivanof sa vorbeasca, noi cei multi suntem cu Dumnevoastra.
ce te poti astepta de la penibila asta de femeie cu o tufa in cap, respectiv madam ivanov, cum o cunoaste lumea, ca pe un cal breaz.?!?! Nu ar vrea madam Ivanof sa ne explice si noua cum a luat ea hotelul Decebal, pe mai nimic, doar pentru ca era membru PD? Eu nu inteleg cata lume proasta poate fi ca sa votezi o hoata ca primar?
Valeriu Gafencu a fost condamnat in anul 1941, deci iese din calcul ca a fost vreun luptator anticomunist, cum se incearca sa se prezinte. Iar faptul ca azi, legionarii il sustin, raspunde la alte intrebari legate de acest „sfant”. Mai ramane cea cum e posibil ca o femeie primar sa sustina un asemenea demers. Si de unde aceasta atractie a doamnei Ivanof fata de legionari care , pana una, alta, sunt in afara legii. Felicitari pentru demersul jurnalistic complet!
mai nea ISTORICULE!!!!!!!! se vede de la departare ce esti si da-ti jos
sapca aia bleu cu caki. ne-am reconciliat, ne-am supus istoriei. Nu ti-e rusine
Daca noi comunistii zicem ajunga…….. tu ce mai vrei ????De-alde tine a
zis cu clabuci la bot ca partidul comunist a primit legionari dupa 44′.
ti-as da replica mai stanicioiule da nu inteleg ce balbai tu in postul tau. mai informeaza-te si revino. dar nu f repede.
Nu aveti habar de istorie si va dati rotofei ca Silochi ! Daca Ivanof ar fi facut prostii era in alta parte dar are ceva ani de munca si nu am auzit sa fie urmarita sau veficata precum Silochi si neamurile lui ( a se vedea ce datorii si cate prostii a facut fiiul lui ).
Comemorati oameni buni pe cine merita si lasati pe cei care stiu sa conduca sa faca ce stiu ei. Acest QED sa se spele pe dinti inainte de a vorbi despre Ivanof si sa nu-si bage nasul unde nu i se potriveste ca tot asa ramane ! Nu are nici o legatura o comemorare religioasa cu politica !
Nene „istoric”-ule, mergi la reciclare, caci nu ai de-a face cu istoria. Anticomunismul romanesc nu s-a inventat in 1990, ci exista de peste 90 de ani, de cand s-a vadit amenintarea comunista de peste Nistru, din anii ’20 organizatii precum Garda Constiintei Nationale, LANC, LAM.
In primavarea 1941 au fost inchisi majoritatea (toata floarea tineretului romanesc fiind inrolata in unitatile Legiunii Arhanghelul Mihail, organizatie ANTICOMUNISTA fondata din 1927 de catre Corneliu Codreanu, CAPITANUL) tinerilor de elita de catre dictatura antonesciana, ca represalii la asa-zisa rebeliune din 21-22 ianuarie 1941. Valeriu Gafencu, lider al organizatiei din Centrul Studentesc Iasi a ajuns in faimoasa inchisoare de la Aiud, Zarca, cea pregatita de Maria Tereza pentru intemnitarea romanilor ardeleni. Trebuie mentionat ca in 1938 erau circa 1.000.000 (un milion) de aderenti ai Miscarii in Romania Mare!
Dintre camarazii inchisi laolalta cu el inca mai traiesc fosti colegi de celula, cum ar fi unul din marii duhovnici in viata, parintele arhimandrit Arsenie (Anghel) Papacioc, de 30 de ani duhovnicul Schitului Sf. Maria Techirghiol, el insusi legionar, pe care l-ati fi putut intervieva pentru o documentare corecta a articolului.
Iata o scurta marturie video: http://video.crestinortodox.ro/Parintele_Arsenie_Papacioc_Despre_Valeriu_Gafencu-20000084.html
Dar nu sursele documentare sunt problema Dvs., ci buna credinta, curatia demersului jurnalistic, izvoarele prisosind atat in biblioteci cat si pe internet si in toata tara.
Citind „Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide multi ar afla ca „el nu numai ca a avut constiinta mortii sale martirice, dar Dumnezeu i-a dat si cunoasterea deplina a mergerii la Iisus, in clipa mortii”. Da „sa ne cutremuram toti”. Sa asteptam hotararea Sf. Sinod si apoi ce este lege, lege sa fie. Dar neamul nostru trebuie sa isi cinsteasca sfintii chiar daca altii nu stiu nici un dram din viata si faptele lor .Ce ar fi sa analizam si pe Richard Wurmbrand propus printre cei mai mari romani cu ceva timp in urma? Cum s-a botezat? De catre cine si de ce?Cine i-a dat medicamente in inchisoare si a fost salvat? Ce spune Ioan Ianolide in finalul cartii? : „Doamne , da Duh Sfant oamenilor! Oameni, indrazniti! Altfel veti pieri!” Toti vorbim de CRIZA. Care ar fi modalitatea de iesire din criza? „Intoarcerea la Hristos” este raspunsul lui Valeriu Gafencu .
Rusine celor care-l contesta pe Valeriu Gafencu! Rusine celor care ne contesta eroii si martirii neamului nostru romanesc! Si cred ca avem dreptul legal ca in tara noastra sa ne cinstim martirii asa cum credem de cuviinta.
Aceasta initiativa a Doamnei Ivanov s-a dovedit a fi una de curaj si demna. Jurnalista care scrie ce i se dicteaza la telefon ar trebui sa se lase de meserie si sa se faca sluga la casa celui ce dictat acest articol…. Stie ea…
Am citit aceste comentarii si raman profund mahnit de atitudinea concetatenilor mei. Sa lasi ca istoria tarii tale sa fie terfelita de niste legionari ticalosi mi se pare un pacat de neiertat. Sa ai curajul sa-l asemeni pe un neica nimeni de genul unuia ca si acest Gafencu cu un sfant mi se pare o adevarata jignire la adresa poporului roman si a bisericii. Oare cati trebuie sa ne mai terfeleasca istoria ca sa putem sa luam atitudine…Cat despre actiunea primarul Ivanov, ma abtin sa comentez, cred ca s-a bagat ca o musca nu nasul intr-un rahat care a inceput sa puta…
Halal vocabular nene bacauanule ! Cu ce te deranjeaza pe matale ce face Ivanov ? Ori esti din oastea PD ?Va este ciuda ca ea are curajul sa puna la punct pe cate un neica nimeni / un fost ” Lautar ” cum ar fi Silochi.Citeste nene bacauanule istorie si vezi cati comunisti pe care ii aprobi sunt cetateni de onoare in Romania. Gafencu este recunoscut ca ” sfatul inchisorilor ” de preoti iar comemorarea lui este un ritual crestinesc. Deja evenimentele se desfasoara cu lume din toata Romania si fara probleme. Mergeti si vedeti ce se face si mai apoi vorbiti.
Floarea e legionara, fiu-su e cuplat cu seful de sala de la Decebal….halal familie …
Pentru dl. Nicusor
A fi un bun roman este mult prea greu pentru tine. Mirosi de la mare distanta a pui de lele………Daca tu poti sa faci legatura intre Stefan cel Mare si Sfant si acest……..gafencu……….da-mi voie sa-ti spun ca un un mare ticalos………Cat despre comunisti…………..uita-te in oglinda si vei vedea pe unul dintre ei, ba mai mult, care are si creierii spalati si apoi umpluti cu ticalosie si mizerie…….
P.S.
Nu am nimic cu acel Silochi…………nu stiu cine este si cu ce se ocupa, dar daca a luat atitudine fata de acest subiect il felicit din inima………..Cat despre PD-L, pot spune ca il simpatizez pe presedintele Basescu, mai ales dupa ce a luat o pozitie ferma in problema autonomiei cerute de alti tradatori de neam si tara a se citi o parte din maghiarime…….
Nene bacauanule, dar ce legatura are PD l cu comemorarea lui Gafencu? Mi se pare ca esti intr-o totala eroare ! Nu am facut si nu fac nici un fel de politica, dar mergi la Tg.Ocna si vezi ce s-a facut din iunie si apoi sa mai vorbesti de ticalosie, respectiv de Silochi. Chiar nu stii ca a fost viceprimar 8 ani, a fost primar 8 ani si a crezut ca va muri primar….. Ma tem ca esti printre cei care au dictat telefonic articolul ziaristei acelea de doi bani sau de mai multi bani de la cei care-i dicteaza si ea scrie…….Silochi si ai lui asa s-au facut cu osanale in toate ziarele ! Nu-i frumos ca iei atitudine fata de ceva ce nu stii !
Mai nenea Nicu,
Nu cred ca mi-ai citit cu destula atentie comentariu.
Hai sa ne lamurim:
1. Nu am nimic cu calitatile manageriale ale d-nei primar. Daca a facut ceva pentru urbea pe care o pastoreste…….foarte bine, doar pentru asta a fost votata.
2. Am spus ca nu ma intereseaza acest Silochi. A fost primar…..foarte bine…..daca facea lucruri bune pentru comunitate ramanea la primarie, asa ca lumea l-a taxat si trimis sa stea acasa. Eu am subliniat doar faptul ca a luat o anumita pozitie fata de un subiect……hai sa-l numesc cu blandete delicat.
3. Cat despre PD-L si nu PD cum ai scris, ti-am spus ca am o simpatie pentru presedintele Basescu si atat…
4. Iar despre dictatul la telefon………sincer nu este specialitatea mea.
Toate bune,
Al tau…………bacauan de nadejde
Bacauanule nu fi ranchiunos , stii ce mare lucru se castiga atunci cand asculti pe cei care au trait momentele si ii descosi cu tot ceea ce vrei sa aflii? Daca ai fost la Sihastria , la marele duhovnic Cleopa ,sau la Ogoranu, sau daca l-ai ascultat pe Petre Tutea , te vei intreba, oare este chiar asa cum gandesti? Daca ai citi carti din tote orientarile si viziunile poate vei avea un moment de……….. …”Doamne, poate asa e, cum zic si altii”. Domnul sa fie cu tine! Sa nu ii uitam pe cei care inca mai sunt in viata!
iauzil si p asta, ce bine da in carti, intrati aici
http://sihastru.forumup.com/viewtopic.php?p=4038&mforum=sihastru#4038
Nu conteaza:securisti, comunisti, legionari, pupincuristi . Toti mari profitori, altfel cum poti sa explici ca popa Alupei din Onesti si restu au venit sa – si faca popularitate pe seama unui om cu viata de sfintenie: Gafencu! El care santajeaza preoti , ridiculizeaza pe cei ce vorbesc de sfintii din vremea comunista si aduna case dupa case de la babele avute ,, in grija” cu mare drag! Adriane Nastase esti mic cu sapte case, sa vezi cate are musiu!
Ce-mi place mie freza lu` doamna Ivanov. ,,,Ma intreb cine mai coafeaza asa azi?
Bravo doamna Primar. Ce probabil nu stiu multi cititori este ca dl.Silochi fost primar al orasului Tg -Ocna actual consilier este suparat ca a pierdut Primaria si va spune Nu oricarei actiuni a noului Primar al orasului Tg-Ocna. Parca nu stiti cum e cu opozitia si puterea, intodeauna cei care sunt sub cal ai critica pe aia care sunt pe cal. Ha Ha HA
Cristina, nu cumva ai ravnit la nitica atentie din partea cuiva din familie si ti s-au dat papucii de esti asa de invidioasa? Chiar nu ai ciugulit nimic? Nu ma mira. Fugi pe centura, ca acolo ti-e locul.
Am fost la Targu Ocna!
Cei care nu au fost acolo, dar simt romaneste si au respect pentru Istoria Neamului si nu judeca lumea dupa cate sticle de bere au baut aseara si cu cate femei s-au culcat la viata lor si din ce masina coboara si in ce casa intra, pot intelege spiritul acestei manifestari.
Pentru cei carora nu le pasa decat de satisfacerea simturilor, iar Neamul din care se trag se poate duce de pe lumea asta fara ca sa ii intereseze cumva, le dau sfatul sa isi rupa din pretiosul(dar vai, ei nu inteleg ca si mult prea scurtul) timp si sa-si toceasca un pic neuronii si constiinta si sa citeasca DIN TEMNITE SPRE SINAXARE si toate celelalte carti care sunt indicate acolo ca biblografie, si daca nu sunt cu totul impietriti la inima, vor intelege cat de putin ceea ce a insemnat Jertfa Martirilor Neamului Romanesc si, de asemenea, valoarea reala a Miscarii Legionare, asa cum a fost ea conceputa.
Sunt cu totul impotriva violentelor care au dus la distrugerea acestei miscari spirituale; trebuie doar amintit, ca din mana lor dar prin voia lui Dumnezeu , a murit cel mai inteligent om cunoscut pana in prezent pe Pamant, si anume Titanul Iorga.
Celor care au scris articolul de mai sus(care probabil sunt tineri si nu au auzit de sintagma DEONTOLOGIE PROFESIONALA ), nu le pot spune decat ca se descalifica prin tonul folosit si ca ar trebui sa caute printre daramaturile sufletului lor pe Dreptul Judecator: Constiinta, si sa-l intrebe daca felul in care au conceput acea stire cu iz de soricioaica, este demn de numele de roman pe care cu indiferenta il poarta.
Tuturor, si celor buni si celor care nu prea iau aminte la ei insisi, le doresc sa-i miluiasca Dumnezeu si sa umple cu Harul sau, golurile pe care fiecare stie ca le are in suflet!
Doamne, ajuta!
Pt. BACAUANUL Frate sa nu te superi, dar dupa felul in care te exprimi si in care arunci cu vorbe urate intr-o directie care cred ca iti este complet straina, se pare ca iti lipseste singura calitate cu adevarat importanta: aceea de bun crestin ortodox.
Citeste CARAREA IMPARATIEI scrisa de Legionarul Ieromonah ARSENIE BOCA (un alt Sfant al Neamului Romanesc, pe al carui mormant de la Sfanta Manastire Prislop, florile nu se vestejesc si nu ingheata niciodata) si daca se mai gaseste prin sufletul matale vreo bucata de pamant bun, vei intelege ca si pentru gura este valabila constatarea acestuia „Buna este frana in toate”.
Am vazut o adunare dezbinata cu doua cete de preoti de parca ar fi fost doua biserici , care la comanda sefului din Onesti, nu ii retin numele , dar se aude ca e mare sforar prin zona si unge pe oricine numai sa se mentina el si familia lui mereu in frunte.( cica sunt aproape toti din famiglia in institutia ce conduce preotii pe zona lor)!
S-a vazut ca e o regie ieftina! Au contat oamenii aia cu mare credinta , unii ce nu stiau ce se intampla exact, veniti pentru un sfant si nu pentru niste polite sau se afle in spionaj!
Pacat ca dincolo de toate astea s-a dat un nimb de care nu e nevoie :Valeriu Gafencu este un sfant chiar daca ar fi fost legionar, comunist sau chiar si securist, daca a inteles ortodoxia pana la jertfa cat a fost in temnita!
sunt mii de umbre
Secretul Miscarii Legionare:
http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.07/SECRETUL_SABIEI_DE_FOC%5B1%5D._Sau_cum_e_cu_putinta_Fenomenul_Legionar.pdf