Astazi, 14 februarie 2009, poetul Radu Cârneci implineste 80 de ani. La multi ani, Maestre! Acum, când priveste in urma, are de ce sa fie multumit. A scris peste 40 de volume de versuri, a cântat iubirea asa cum numai marii trubaduri au reusit, a fondat la Bacau noua serie a revistei „Ateneu”, un adevarat laborator de creat si lansat talente autentice, care au innobilat literatura româna contemporana si poate sa declare, asa cum a si facut-o, de altfel: „Prin creatia originala, ca si prin traducerile din poezia de dragoste a lumii am participat la rotunjirea patrimoniului cultural national. Sunt bucuros a fi un truditor pe acest ogor spiritual”. Credem ca se impune, in acest moment aniversar rotund, un remeber al creatiei lui Radu Cârneci, despre care scriitorul Mircea Tomus spunea, atât de frumos, ca „tinde sa exprime o dimensiune interioara dintre cele mai importante ale omului: iubirea”. Printre volumele sale de mare succes (peste 40 de titluri) se numara „Cântarea cântarilor”, „Heraldica Iubirii”, „Temerile lui Orfeu”, „Timpul Judecator”, „Cântând dintr-un arbore”, „Iarba verde acasa” si “Sonete”, iar dintre traducerile publicate în volume – Léopold Sédar Senghor (Senegal) – „Jertfe negre”, Kahlil Gibran (Liban) – „Profetul” si „Gradina Profetului”, Mousse Boulanger – „Inima de aur”, Delmira Agustini (Uruguay) – „Dulci elegii” si nu în ultimul rând „Integrala lirica Baudelaire”, pentru prima data asezata în limba româna de un singur traducator. De asemenea, printre editiile îngrijite de domnia sa, si care sunt premiere culturale, se afla „Miorita” în sapte limbi, „Poezia Padurii” în patru volume si „Cinegetica”, în trei volume. Acesta este, prezentat foarte, foarte pe scurt, Radu Cârneci poetul. Ce gândeste omul Radu Cârneci la 80 de ani? Ce planuri de viitor are? „Bineinteles ca mai am chef de poezie. Creatia nu tine de vârsta, ci de o anumita stare spirituala, fara de care nu poti trai, nu poti sa fii tu cel adevarat. Este o satisfactie permanenta pentru mine faptul ca am scos atâtea carti, am avut destule succese, iar critica literara m-a receptat ca atare. O carte de care sunt mândru a fost distinsa cu Premiul Academiei Române, „Timpul Judecator”, o alta este „Cântând dintr-un arbore”, care a fost distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor”, a marturisit poetul intr-un interviu televizat. Si, mai departe: „Mi-e teama ca as gresi o ierarhizare a poetilor români care îmi plac. Fiecare creator adevarat este un poet important, un romancier adevarat este un mare prozator sau un om de teatru care îsi traieste si-si realizeaza opera prin munca asidua, facând aur din plumb, este un actor important. Ierarhizarile nu sunt de bun augur, creeaza insatisfactii. Va asigur ca în poporul român exista o stare poetica adânca. Exemplul care probeaza acest fapt este mai ales creatia populara care a revenit într-un ritm si într-o calitate preluata de la cei dinaintea noastra, într-un ritm si într-o iubire de creatie folclorica extraordinara. Daca noi avem un asemenea izvor valoros cum este folclorul, creatia populara, lucrurile deosebite care s-au pastrat, aceasta dovedeste ca în fiinta româneasca exista, asteptând vremuri mai bune, puterea poeziei”. Ce-si doreste cel mai mult Radu Cârneci? „Îmi doresc sa fiu în continuare sanatos si puternic, sa-mi pot îndeplini o serie de proiecte la care lucrez acum cu aceeasi placere ca si pâna acum. Am în lucru „Marea Antologie a Sonetului Românesc”, urmeaza sa apara si volumul al II-lea. Si pentru minunata natura româneasca pregatesc o carte la care tin foarte mult, „Padurea îngândurata”. La multi ani, maestre Radu Cârneci! Sa-ti dea bunul Dumnezeu sanatate si sa-ti realizezi toate proiectele, spre bucuria amatorilor de poezie! (St.O.)