Un ziarist sportiv, Emanuel Terzian, a fost facut albie de porci de catre Giovanni Becali, in cadrul unei emisiuni TV. Jurnalistul a fost jignit si denigrat in repetate rânduri. Stilul grobian al becaloizilor nu e nou dar, cu fiecare noua iesire din pepeni, aflam lucruri pâna atunci nestiute despre purtatorii acestui nume devenit, prin mijlocirea presei, marca comerciala. Comunitatea jurnalistica are tot dreptul sa se declare ultragiata si socata de tirada procuratorului de fotbalisti. In acelasi timp, ea are datoria de a reflecta mai atent asupra intâmplarii si de a trage invatamintele de rigoare. Nu doar propriul potential financiar, aproape nesfârsit – e drept, l-a facut posibil pe G. Becali. Si mass-media au o vina a lor, destul de precisa. Ati urmarit, in ultima vreme, stirile sportive? Redactori semianalfabeti siluesc la foc automat atât limba româna, cât si atentia celor care urmaresc, in fata televizorului, jurnalele. Se fac stiri pe banda rulanta si din nimic: fotbalistul care s-a tuns in X sau in V, sotia care-i „mulge” cardul gold sau platinum de câteva ori pe saptamâna, ce masina si ce telefon cu diamante si-a mai tras Mutu, ce amanta si-a mai tras Contra etc. Un intreg mecanism mediatic foarte bine uns si foarte bine intretinut financiar aduce, zi de zi, la suprafata stiri fade, anodine, lipsite de substanta, dar atragatoare din punctul de vedere al caracterului lor ultratabloid. Practic nici nu mai intereseaza foarte tare o performanta sportiva sau alta. Intreaga lume a viselor pare, de la distanta, un pact ascuns semnat de lumea reporterilor si cea a starurilor, subsolul acestei ecuatii de mari dimensiuni indicând sume si profituri de milioane si milioane de euro. In acest fel, drepturile TV ale ligii I la fotbal s-au vândut cum s-au vândut si cui s-au vândut la pretul astronomic la care s-au vândut. Becali insusi si-a amplificat notorietatea utilizând, cu succes, rampa pusa la dispozitie de cotidianele de sport care par, mai curând, tabloide si nu ziare de informatie sportiva. Dupa ce a platit o data, de doua sau de trei ori, Becali are dreptul sa faca aproape orice vrea cu sclavii condeieri care i-au tinut hangul vreme de ani si ani, fara sa ridice capul din pamânt. Raspunsul trustului media, anume eliminarea definitiva a numelui G. Becali din meniul de programe si emisiuni sportive, este cel putin ridicol. Procuratorul dispune deja de o notorietate care nu mai are nevoie de niciun fel de oblojeala mediatica. La fel ca in alte domenii de activitate, si in sport sistemul trebuie ameliorat, daca nu cumva regândit. Macar pentru faptul ca obositele idealuri sportive au incaput pe mâinile unor samsari certati cu legea si cu bunul-simt.
Lucian BOGDANEL