Stare de jaf

Valul de jafuri armate din ultima perioada vine sa confirme o veche, dar realista, constatare: in vremuri de criza economica nelegiuirea sau faradelegea ies la suprafata ca o drojdie si, cu ajutorul unor mijloace media ahtiate dupa senzationalism, ajung sa acapareze si sa deturneze atentia generala catre subiecte marginale. Brusc, votarea bugetului de catre Parlament e o informatie de duzina, de plan secund, desi parlamentarii fac tururi de forta palavragind pe marginea respectivei legi pâna la ore târzii in noapte. Se impun de la sine, in schimb, furtul de arme de la Ciorogârla sau hold-up-urile de la Brasov si Cluj. Al Capone, incep sa cred, are mostenitori incontestabili in România. Ce se intâmpla, de fapt? E drept, starea de fapt nu-i tocmai roza, dar nici intr-atât de neagra cum reiese ea din buletinele de stiri. Jafuri se petrec dintotdeauna, adica de când banii s-au incetatenit in viata de zi cu zi, loc din care nu mai pot fi eliminati cu una cu doua. Importanta infractiunilor este exacerbata insa artificial, pâna in punctul in care ajungi sa si crezi ca locuiesti intr-o tara imbibata de atmosfera Vestului Salbatic de odinioara si populata de imbecili nostimi si criminali. N-as vrea sa cred ca actualul Executiv are nevoie de pretexte si de alibiuri care sa motiveze o posibila nereusita politico-administrativa de amploare. Socheaza, pe buna dreptate, violenta unor intâmplari tragice, precum uciderea handbalistului Cozma prin injunghiere sau omorârea prin impuscare a brasoveanului care a picat, ca musca in lapte, in schimbul de focuri prilejuit de jaful armat de la Brasov. Atmosfera generala, de un haos ambiguu, greu descriptibil, dar totusi omniprezent, deci sesizabil, e ca o rea presimtire, ce prefateaza un viitor eveniment nedorit. Care ar putea fi acesta? Guvernul de coalitie reunit sub „schiptrul” lui Boc are parte de scenariul cel mai prost, dintre toate scenariile post-alegeri posibile. Niciunul din cabinetele de dupa Revolutie n-a avut de remediat o stare atât de deplorabila a economiei, iar impresia generala e ca am reintrat in tranzitie, o povara de care ne credeam eliberati dupa accederea in NATO si UE. In tara, administratia e la pamânt in lipsa numirii prefectilor si subprefectilor, eveniment ce ar antrena asteptatele schimbari la vârful deconcentratelor, acestea din urma intrate de câteva luni intr-o pronuntata stare vegetativo-letargica. In videoconferinte nimeni nu mai iese la raport in fata ministrului de Interne care pare un elefant imobilizat intr-un turn de fildes, nu un „dur” guvernamental care sa impuna respect si poate chiar teama in rândul subordonatilor. Actualul Guvern trebuie sa se miste cu adevarat rapid, daca vrea sa impuna pe agenda publica masurile pe care le-a anuntat pentru salvarea economiei românesti.
Lucian BOGDANEL