Vivariul: Minunata lume a amfibienilor si a reptilelor

Vivariul: totul a inceput cât se poate de modest – câteva acvarii aliniate lânga un
perete al expozitiei de baza din vechiul muzeu, casa Criste Cristoveanu, înjghebate dupa toate regulile. Si uite asa a aparut prima expozitie de pesti exotici deschisa la 1 septembrie 1975. Urmeaza o expozitie de rase de porumbei amenajata în apropierea aceluiasi muzeu (noiembrie 1976) si doar dupa doi ani se organizeaza o expozitie de pasari exotice, punându-se astfel bazale viitorului Vivariu, care se va numi ca atare, prin unificarea celor doua mici sectii.

Din fericire, lucrurile au evoluat spectaculos, desi cu mari eforturi, obtinându-se în 1981 un nou sediu (cel de lânga Piata Centrala de astazi) al carui spatiu trebuia amenajat. Din 1992, au început lucrari de modernizare în noile compartimente care alcatuiesc acum un complex expozitional: expozitia de pesti indigeni si exotici, expozitia de pasari cântatore si de ornament, expozitie de rase de porumbei, expozitia de animale arboricole si cea de pasari de curte. În 1995 se modernizeaza expozitia de pasari exotice. Începând cu data 1 ianuarie 1981 Vivariul se va muta din sediul de pe strada K. Marx nr. 2, în sediul fostei scoli generale nr. 2, din strada Popa sapca nr. 3. Imobilul de la aceasta adresa este monument de arhitectura si figureaza în lista Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice la nr. 0 4 B 0 0 3 1, conform adresei nr. 1960 din 18 septembrie 2000, de
la Muzeul Judetean de Arta si Etnografie Bacau, Oficiul Judetean pentru Patrimoniul Cultural National Bacau.
Astazi vom zabovi asupra miniexpozitiei cu amfibieni si reptile autohtone. Aici pot fi vizionate mai multe specii extrem de interesante:
Vom incepe cu amfibinii, care îsi încep existenta în apa, ajungând abia la maturitate pe uscat. De obicei, adultii au plamâni mici, însa pot respira si prin pielea subtire dar numai daca este umeda; de aceea, nu se îndeparteaza prea mult de apa. Sunt animale cu sânge rece: temperatura corpului depinde de cea a mediului înconjurator. În natura se întâlnesc amfibieni cu coada a urodele (tritoni si salamandre) si amfibieni fara coada a anure (broaste de lac).
Tritonul de munte (Triturus alpestris) prefera ape curate, reci, oligotrofe, fara vegetatie. Destul de pretentioasa fata de calitatea apei. Ierneaza pe sub pietre, muschi, radacinile arborilor, dar de preferinta între plantele submerse din balti. Apare de la 500m altitudine si poate urca pâna la 2000m. În sudul europei a fost gasita pâna la 2500m.
Tritonul comun (Triturus vulgaris) specie raspândita în Europa, bazinul Marii Negre si Asia.
În România este prezent în regiunile deluroase, preferând habitatele umede. Este cea mai mica specie de triton. La maturitate, lungimea corpului este 11-18cm. În perioada de reproducere, masculii au o creasta dorsala ce se continua pâna în zona codala. Hiberneaza în sol, la adâncimi de 25-100cm. Este specie ovovivipara, femelele depun în lunile aprilie-mai aproximativ 100oua pe plante acvatice, din care eclozeaza în 2-3 saptamâni un numar de 5-18 pui. Se hranesc cu insecte si moluste mici. Traieste 5-8 ani.
Salamandra (Salamandra salamandra), traieste în paduri întunecoase, pe timp secetos întâlnindu-se foarte rar. Ierneaza pe sub tufe de uerburi uscate, an muschi, pe sub pietre. Se hraneste cu râme, larve de insecte. Prezinta colorit de avertizare.
Broasca rosie (Rana temporaria) traieste în pajisti, fiind activa mai mult seara, hranindu-se cu viermi, omizi, moluste si insecte. Ierneaza înfundându-se în mâl, rareori pe sub pietre, muschi sau ierburi uscate. Reproducerea are loc în apa (februarie), uneori chiar sub gheata, aproape de suprafata.
Broasca de lac (Rana ridibunda) traieste în locuri umede: balti, lacuri, ape curgatoare din zona subcarpatica. Se hraneste cu insecte, ocszional cu pestisori. Lungimea corpului cuprinsa între 15-17 cm. Hiberneaza în apa sau pe uscat începând cu luna octombrie. Ponta este depusa la marginea apelor începând cu lunile aprilie-mai.

Reptilele

Reptilele au evoluat din amfibieni acum circa 340 milioane de ani; astazi, exista mai mult de 7000de specii. Ca si amfibienii sunt animale cu coloana vertebrala si sânge rece, dar spre deosebire de acestea se adapteaza mlt mai usor mediului terestru.
Gusterul (Lacerta viridis) specie raspândita în zona de câmpie si deluroasa cu vegetatie scunda precum si în zona de litiera. Se hraneste cu insecte si crustacei. Adultii ajung la lungimea de 20cm. Se înmultesc începând cu luna iunie, depun 7-14 oua din care eclozeaza puii începând cu luna august.
Vipera (Vipera berus) traieste pe versantii muntilor Carpatilor, în Podisul Transilvaniei, iar în Moldova coboara pâna la Prut. Lungimea corpului cuprinsa între 50-80 cm. Se hraneste cu rozatoare, sopârle, mai rar cu broaste brune. Hiberneaza în sol la adâncituri de 25-100cm. Este specie ovovivipara, puii în numar de 5-18 se „nasc” în august. Traieste 5-8 ani.
Vipera cu corn (Vipera ammodites) specie raspândita în Dobrogea, traind în zone cu povârnisuri, ziduri de piatra. Lungimea corpului cuprinsa între 70-80cm. Se hraneste cu rozatoare, mai rar cu sopârle. Reproducerea începe în martie –aprilie iar în august – septembrie femela „naste 17-18 pui.” Specie veninoasa, fiind considerata cea mai periculoasa dintre viperele din România.
sarpele de casa (Natrix natrix) specie ubigvista, traieste în locuri umede populate de broaste, dar ocazional se hraneste cu pestisori. Lungimea corpului cuprinsa între 50-120cm. Hiberneaza în sol din luna octombrie. Ponta este de 11-25 oua albe, îngropate în sol afânat, frunzar, sub muschi sau ierburi putrede.
Sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) raspândit în paduri cu teren uscat, în luminisuri de paduri de foioase. Se hraneste cu: rozatoare si sopârle, ocazional cu pasari atacându-le cuiburile acestora. Adultii ajung la lungimi de 2m. Se înmultesc începând cu luna mai-iunie, depun 5-8 oua în gropi, sub frunzar. Este o specie constrictor.
Testoasa de apa (Emys orbicularis) traieste în mlastini, lacuri, râuri, canale. Lungimea carapacei este de 10-20cm. Se hraneste cu alge, pesti,raci mici, broaste, în special noaptea, ziua sta la soare. Hiberneaza pe fundul apei în mâl. Se înmulteste în luna mai, depune 3-16 oua în gropi pe unsat, eclozând toamna sau primavara. Ierneaza pe fundul bazinelor acvatice, traieste 120 ani.
Testoasa cu tâmpla rosie (Trachymus scripta elegans) specie raspândita în America Centrala si de Nord, traind în apropierea apelor. Se hraneste cu animale acvatice: pesti mici, melci, insecte; foarte rar , în captivitate consuma hrana vegetala. Adultii ajung la lungimea de 30cm si greutatea de 1,5kg.
Testoasa de uscat (Testudo greca) specie raspândita în zona de câmpie si cea deluroasa din Dobrogea, traieste în locuri cu vegetatie ierboasa. Se hraneste cu animale acvatice: pestisori, amfibieni, insecte si hrana vegetala.Adultii ajung la lungimea de 20-30cm. Se înmultesc începând cu luna iunie, depun 2-5 oua în gropi pe uscat din car eclozeaza puii toamna. Pot trai pâna la 100ani. În perioadele reci hiberneaza în sol.

Pagina realizata de Director Adj. Dr. Ortansa Jigau
si Muzeograf Costel Burghelea