Geoana presedinte, Basescu premier

E o ambigua presupunere politica. Ea pleaca, totusi, de la constatarea ca presedintele Basescu a facut aproape tot ceea ce omeneste era posibil pentru a se face indezirabil in ochii electoratului. Mai intâi, a girat cu caldura un Executiv format de partidul sau de suflet, PDL, cu dusmanul politic de moarte si de clasa – PSD. Ulterior, presedintele a mimat cu oarecare convingere tactul politic, declarând ca nu va mai accepta alte schimbari in cabinetul Boc, dupa interminabila sarabanda de rateuri de la Interne. In cele din urma, seful statului a acceptat noi numiri si, cel mai probabil, va accepta si altele, in masura in care Guvernul isi va permite luxul si ragazul de a se debarasa de alte scame si impuritati politico-administrative. Insa aceste speculatii, oricât de credibile ar fi (la urma urmei chiar Basescu recunostea, la un moment dat, ca a ramas fara 80 la suta din propriul electorat ca urmare a sustinerii fatise a guvernului PDL – PSD) se confrunta, deschis, cu un alt argument, care, cel putin in aparenta, pare de neclintit. Prin acceptarea unui Executiv de larga respiratie parlamentara, intr-o perioada de acuta restriste economica, Basescu vrea sa ne arate ca-i pasa, pur si simplu; ca are capacitatea de a trece peste obstacolul, altfel semnificativ, al istoriei conflictelor fratricide PD – PSD si, in definitiv, al imaginii sale de catana politica erijata in seriful justitiar al intregului esichier ce misuna prin Casa Poporului. Insa figuratia „Pater familias” e cel putin suspecta: bugetul din 2009 e controlat financiar la sânge de un acolit intim al fostului capitan de petrolier – Vasile Blaga, un om de-al casei. In alta ordine de idei, acceptând o sinecura in fruntea Executivului, dupa pierderea alegerilor prezidentiale din toamna, Basescu s-ar impaca, finalmente, cu sine, dupa ce ani de zile a tracasat cabinetul Tariceanu de pe pozitia unui presedinte – jucator ce se-nchipuia, in fapt, sef al administratiei centrale. Basescu ar reusi astfel sa intre, cumva, in ordinea propriei sale firi politice si biologice. Cui i-ar reveni, in conditiile noului scenariu politic, pozitia de sef al statului? Geoana, liderul social-democratilor, ramâne una din variantele plauzibile. Cu o fizionomie ceva mai europeana decât Basescu, cu un discurs mai elaborat si, pe alocuri, mai putin rugos, presedintele PSD si-ar putea fructifica, din pozitia de câstigator al prezidentialelor, potentialul diplomatic deja probat in perioada cât a activat ca ambasador al României in SUA. Presedintele Geoana ar fi un alt model de presedinte fata de cel instituit de Basescu; liderul pesedist ar putea fi acel presedinte aflat la conducerea unei republici reformate, in care parlamentarismul ar deveni un puternic ascendent politic in detrimentul populismului desantat proferat inca de sefii partidului portocaliu. Dar, pentru a avea o republica parlamentara in adevaratul sens al cuvântului liderii politici ar trebui sa conceapa un plan de recredibilizare si reconsolidare a statutului politic al forului Legislativ. Rocada de toamna, Geoana – presedinte, Basescu – premier, ar fi, in aceste conditii, nu doar plauzibila, ci poate chiar naturala. Totul depinde insa de realitatile consemnate in contractul politic iscalit de sefii PSD si PDL la constituirea guvernului.
Lucian BOGDANEL