Anton sau Antonescu?

Dilema liberala se explica de la sine, in cuvinte putine si neonorante. Aristocratia politica de consum din PNL are de ales intre doi insi ce tin de acelasi cognomen: Anton. Nu-i prilej de bucurie – viitorul politic al partidului e la fel de mic si de neofertant. Iminenta alegerii intre Tariceanu si Crin Antonescu dezbina organizatiile liberale din tara. Iasiul, un greu intre liliputanii liberali, a dezertat primul din amintirile guvernarii Tariceanu. Fenechiii merg, de aceasta data, pe mâna telegenicului Antonescu, desi administratorul de scara Tariceanu i-a umplut de fonduri guvernamentale pâna in 2008, departajând Iasiul – in competitia intermoldoveneasca – de rudele saracacioase de la Bacau. Cu toate astea, Tariceanu a facut ca banii sa curga si in Bacau, insa printr-o ciudata alchimie administrativa locala, banii de la Guvern au stiut sa se si scurga in tot felul de initiative edilitare mai mult sau mai putin salutare. Un fost liberal proeminent imi spunea cu ceva timp in urma ca „Tariceanu e mâncat definitiv” si ca partidul vrea o schimbare. Antonescu inseamna, pentru cea mai mare parte a organizatiilor PNL, o schimbare de macaz, nu de destin, politic. Omul e ferchezuit, trecut pe la marea scoala a marii retorici, insa surplusul de imagine nu acopera pâna la capat severul handicap al lipsei de experienta administrativa cu care Crin se confrunta. Perspectiva alternativei politice palpabile i-a invrajbit si pe liberalii bacauani. O aparenta grupare rebela, nu dizidenta – de asa ceva nu se pune problema, vrea sa-l atraga pe un teren minat pe edilul Stavarache. Garda e condusa de o avangarda al carui vârf de lance e consilierul local Lucian Ciubotaru. El e secondat de ceilalti grei ai organizatiei care au cotizat consistent in campania de la localele de anul trecut. E o grupare mercantila, cu un acut simt al propriilor interese economice. Pe lânga acestia, fechetii si sustacii de partid n-au loc si sunt semne ca nici nu vor avea prea curând. Hoarda rebela vrea cu Antonescu, rememorând – de câte ori are prilejul – ca cine sta pe lânga Stavarache sfârseste ca Scripat. Stavarache insusi, un intim politic al lui Tariceanu, e cu fundul in doua luntrii: sa tradeze sau sa nu tradeze? Primarul pare, totusi, mai aproape de barca lui Tariceanu si Melescanu. ApR stie de ce.
Lucian BOGDANEL