Totul s-a petrecut ca şi când, după sfatul lui Lamartine, ea „ne-ar fi oferit o oglindă a vieţii sale”. Poezia ei este oglinda în care se pot discerne deopotrivă etapele evoluţiei talentului său şi progresele ei sufleteşti. (Jean Guitton)
Numeroşi exegeţi ai operei spirituale a Terezei de Lisieux printre care nu ezităm să-i cităm pe Hans Urs von Balthasar, Jean Guitton, Jean-François Six sau Conrad de Meester, au insistat asupra importanţei majore a operei poetice a sfintei în interpretarea şi cunoaşterea mesajului ei spiritual. Iată de ce apariţia volumului de Poezii ale Sfintei Tereza a Copilului Isus şi a Sfintei Feţe – după numele ei de monială – la Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic de la Iaşi în traducerea poetei Mala Bărbulescu merită să fie considerată drept unul dintre evenimentele editoriale de excepţie în cadrul literaturii de spiritualitate apărute în ultima vreme la noi. Cartea impresionează mai întâi prin fidelitatea şi rigoarea reproducerii versurilor şi a notelor din ediţia originală din Œuvres complčtes publicate la Editions du Cerf de la Paris. Volumul mai cuprinde şi un Cuvânt înainte la ediţia românească, scris de P. Didier-Marie al Trinităţii, carmelit desculţ, provincial de Paris, precum şi o Notă a traducătoarei.
Cele 63 de poeme care compun acest volum de Poezii ne ajută să descoperim una din cele mai secrete şi mai profunde faţete ale carmelitei de la Lisieux care, în scurta ei viaţă de numai 24 de ani (1873-1897), a avut timp să devină cea mai mare sfântă a timpurilor moderne, cum aflăm de pe coperta cărţii. Pentru Tereza, poezia nu este „o artă de agrement”, ea nu scrie pentru simpla ei plăcere, ci din dorinţa de a ajuta, de a încuraja, răspunzând astfel solicitărilor surorilor sale religioase pentru diverse ocazii sau evenimente din viaţa monahală a Carmelului de la Lisieux în care ea intrase la vârsta de 15 ani. Subiectele de predilecţie ale poetei carmelite sunt diverse, reflectând gradul mai mult sau mai puţin intim cu care ea se identifică şi adaptând trăirea personală la mesajul cerut. Unele sunt poeme de circumstanţă, altele răspund cererilor surorilor religioase, în care ea îşi dezvăluie uşor propriile sentimente. Alte poeme sunt scrise la intenţia uneia sau alteia dintre surori. Deseori, Tereza profită pentru a transmite câte o învăţătură sau o încurajare. Întâlnim apoi poeme în care predomină libera exprimare personală legate de amintiri din copilărie, imnuri de inspiraţie liturgică, poeme despre apostolat şi, mai ales, poeme de contemplare şi de iubire faţă de Isus, de Sfânta Faţă, de Inima Sacră sau faţă de Doamna-Noastră.
Marele merit al poeziilor Terezei este că, scriind pentru alţii, autoarea se dezvăluie pe sine şi, vorbind despre iubirea pentru Cristos în inimile surorilor moniale, ea nu ezită să descrie ceea ce sufletul ei înfiorat simte pentru logodnicul ei ceresc. Deseori, poeziile sunt însoţite de indicaţii privitoare la melodiile pe care trebuie cântate versurile, este vorba de ariile preferate ale Terezei, ceea ce le oferă deseori o nuanţă de fervoare şi de nostalgie.
Astfel, versurile sale vor forma un cântec neîntrerupt adresat lui Dumnezeu, Sfintei Maria, surorilor, fraţilor ei misionari, sfinţilor din cer, familiei sale. Ele ne oferă, deopotrivă, amănunte preţioase despre evoluţia interioară a carmelitei, a deplinei sale expansiuni sufleteşti pline de bucurie, a iubirii de Dumnezeu şi de cei din jur care i-a umplut întreaga viaţă, de lupta şi suferinţele ei, altfel spus, despre tot ceea ce este uman şi sublim în sufletul omului.
Această bucurie deplină a întâlnirii cu poeziile sfintei Tereza de Lisieux oferă cititorului o ocazie unică de comuniune de o rară puritate şi un moment de intimitate sufletească.
Pentru publicul interesat, amintim că volumul de Poezii de Tereza de Lisieux publicat de Editura Sapientia din Iaşi este disponibil în librăriile din parohiile catolice din regiune, precum şi la librăria Glissando din Bacău.
Dan Burcea
