Republica Elena

Se pare ca asemanarile dintre România si Grecia continua cu succes, ba devin tot mai puternice daca la baza comparatiei noastre ar sta un banc uitat de unii, care, insa, intre timp, a fost reactualizat de sfânta realitate.
Sa fie doar o simpla coincidenta? Poata da, poate nu; eu unul as inclina pentru nu. Ceva din trecut se continua si astazi si nu ma refer, Doamne fereste, la valorile spirituale care treptat se tocesc ori se pierd sub canonada desantata a globalismului consumist de „orice”; ma refer la naravuri si moravuri, bata-le Dumnezeu sa le bata; la gaunoasa noastra trancaneala care scoate panglici colorate pe gura, emotionând prostanacii si credulii, in vreme ce pe din dos face altceva, trage sforile, baga strâmbe, dezbina, manipuleaza etc.
Pe vremuri, când faceam haz de necaz si luam in râs la o berica pe terasa regimul Ceausescu, circula urmatoarea gluma nu fara subtext, ca mai toate bancurile cu tenta politica (pentru care unii au facut si puscarie).
Stii ce asemanari sunt intre România si Grecia?
Amândoua sunt republici Elene.
Aluzie directa la madam Elena Ceausescu, omul doi in stat, singurul membru al unei Academii, doctor agramat in chimie, analfabeta nationala.
Gresesc astazi când spun ca din nou, ba in continuare, România este o republica Elena? Nu gânditi, oare, la ce ma gândesc si eu? N-am dreptate? Zâmbiti, va rog, zâmbiti cret, cu subtextul unui rictus amar in coltul gurii; nu-i asa ca democratia, pe la noi, ar fi doar un slogan pentru naivi, la adapostul caruia unii si altii, mai cu mot, isI satura pofta de putere, de demnitati publice si capatuiala?
Ostentatia cu care sunt promovate cele doua Elene, una mai blonda ca alta bruneta, ambele parfumate, masate, curbate, mai mult sau mai sumar scump imbracate, bretonate si briliante nu sfideaza, fara rusine, o juma de popor român fara dinti in gura si cu nadragii gauriti in fund?
Pentru bretonul blond s-a inventat un minister personal care bate câmpii.
Bretonul brun, acompaniat de o pereche de buze lacuite, senzuale care se lipesc in timpul vorbirii, pasareasca vorbire, va reprezenta republica Elena in Parlamentul European ca mesagera a casei de moda prezidentiale. Alegerile bat la usa, votati fiica! Vorbitoare a niciunei limbi europene, deci nici a limbii române, gingasa odrasla a lupului de mare se va exprima probabil corporal ca manechin in rolul de umeras ori ca suport de pendul pentru gentile scumpe D.&C.
Incarcata cu regeasca aura a tatalui, domnisoarei aspirante la glorie n-a incercat nimeni sa i se impotriveasca in mondena cariera de port-haine sau in alegerea de port-drapel a tineretului PD-L-ist, mândria tarii. Nimeni n-a indraznit sa-i spuna adevarul; a fost lasata sa se compromita singura in posturi râvnite dar nepotrivite, ajungând sa frizeze ridicolul si hilarul. Doar taticul putea s-o opreasca; acum, insa, e prea târziu pentru ca dragalasa faptura sa mai poata fi intoarsa din drum.
Osciorul fraged de domn va reprezenta luxul vulgar al tarii manelelor in Parlamentul European; e tot ce avem mai bun in România – brandul parvenitilor postdecembristi.
Eu unul n-am nimic, nici cu fiica, nici cu ministresa de la turisme.
Eu am ce am cu masinaria infernala a Presedintelui, care una vorbeste pe fata si alta face pe dos cu protejatii.
Asta, probabil, pâna-n toamna…

Ovidiu GENARU

Adauga un comentariu

*