Sursa unica M. Fundulea

Un cameraman bacauan este acuzat de un sit internet bacauan ca ar manipula intreaga presa bacauana, fabricând tot felul de subiecte, mai mult sau mai putin explozive, tabloide, incendiare etc, pe care – ulterior – le-ar livra ziarelor, la pachet. Oricât apetit de artag ar avea administratorii si scriitorii sitului respectiv, ma tem ca ceea ce s-a dorit a fi o critica dura, poate ironica, la adresa manierei in care se face jurnalism in Bacau, a sfârsit intr-un atac la persoana deloc nevinovat si perfect culpabil. Inteleg predispozitia unora pentru revanse, nu pricep insa in ruptul capului de ce e nevoie de tiganeala pentru asa ceva. In plus, am sentimentul ca nu mai vedem padurea din cauza uscaturilor si am ajuns sa aratam cu degetul inspre un cameraman, in opinia mea bun – daca stau sa-l raportez la fauna bacauana din domeniu, si nu inspre viciile curente ale presei bacauane. Aceasta din urma a devenit prea sedentara. Ea isi confectioneaza subiectele de la birou si – o stim cu totii – a mizat nu odata pe promptitudinea cameramanului acum impricinat. Nu e prima oara când cotidianele bacauane se imprumuta de subiecte la ghiseul ambulant Fundulea, doar ca de data asta s-a reusit performanta ca toate cotidianele importante sa puna pe prima pagina acelasi subiect, imprumutat de la acelasi ghiseu, situatie ce nu poate fi tratata ca o simpla coincidenta jurnalistica. De aici ranchiuna si nevoia de a arata vinovatii cu degetul când, de fapt, principalul vinovat ar putea fi lenea viscerala si blazarea suverana ce domnesc in majoritatea scribilor din presa noastra bacoviana. Nu o data, imaginile filmate de cameramanul Antenei au ajuns si la alte TV la fel de centrale. Corespondentii lor stiu foarte bine la ce ma refer. Nu stiu daca si sefii centrali ai corespondentilor stiu la ce vreau sa ma refer pentru ca – inclin sa cred – daca ar fi stiut-o, ar fi facut curatenie generala intre angajatii lor bacauani. Presa noastra nu mai spune povestile bacauanilor nostri, ea isi joaca insa cu succes rolul de portavoce si reuseste sa transmita cu acuratete mesajele potentatilor zilei. Când da de subiecte ce vizeaza oameni obisnuiti in situatii neobisnuite, presa bacauana face epistaxis si se comotioneaza aiurea si anapoda. De aceea, zelul ei orgolios – vaduvit de bunacuviinta – obisnuieste sa rabufneasca si sa invinovateasca, intr-o dulce dar grosolana necioplire, cameramanul care a venit sa cumpere organe de copii, nu parintii care sunt dispusi sa scape, contra cost, de propriile lor odrasle. De vina ar fi, in cele din urma, Fundulea si camera lui japoneza, nu individul imbibat de troscau, mereu pregatit sa-si comercializeze en detail copilul unor clienti anonimi. Poate ca subiectul vânzarii – cumpararii de copii, in târgul de la Odobesti, este pentru unii cârcotasi doar o bagatela bombastica. La cât de multi au preluat subiectul, inclusiv in plan central, ma cam indoiesc de posibila lui carenta de sens. In tot cazul, in lipsa unor jurnalisti mai inimosi si mai putin monotoni, presa bacauana nu poate invinovati „tonomatul” de la care se alimenteaza, cu consecventa, in materie de subiecte. Cel mult s-ar putea arata cu degetul pe ea insasi.
Lucian BOGDANEL