Adica sânge adevarat, poate proaspat, abia tâsnit din vreo rana de cutit, sau dintr-un pumn zdravan in tâmpla, ori, poate mai nou, din muscatura erotica nocturna a vreunui vampir cu canini uriasi… Pentru ca da, astazi sunt la moda vampirii, se poarta vampiri de care sa te indragostesti pe intuneric, pentru ca ziua sa nu-i mai recunosti, caci sunt oameni ca noi, functionari de banca sau, ma rog, soferi de taxi, ceva acolo, fara insemnatate. Va sa zica oamenii ar fi duplicitari in functie de cantitatea de lumina in care se scalda, ziua sunt pasnici, ca mine, ca tine, insa bezna ii metamorfozeaza in lighioane sângeroase, niste lilieci setosi de sânge crud… Atentie, fecioarele sunt cele mai expuse, victimele fragede preferate, asa ca, parinti, fiti cu ochii in patru si paziti-le, incuiati bine usile, inchideti ermetic ferestrele cu termopan, ca altfel… Filme de cosmar, mâine mergem la psihiatru.
Capitalismul asta ne intoxica numai cu fantasmagorii, cu puerilitati pentru tâmpiti si creduli, cu cele mai stupide kitch-uri, cu aiureli de speriat copiii; media capitalista e infestata, se poarta vampirii, in filme, in carti, in benzile desenate pentru toti, adulti, adolescenti sau nou-nascuti, oferind modelele acestui secol al vulgaritatilor, tipare de comportament pentru omul nou care este musai un invingator, obsedat de sex si de bani, musculos la trup si debil la minte, fara scrupule in a ucide cu sânge rece, un superman, un jongleur cu destinele altora, apatrid in solda unor forte oculte care vor domina lumea si vor pulveriza religiile retrograde si asa mai departe. Dar instrumentarul este cu mult mai cuprinzator: vampirii si vrajitorii, fantomele, farmecele, aiureala cu compatibilitatile energetice, descântecele si ghicitul, magia neagra ori alba, samanismul, nalucile, cosmarele, ursita, astrologia si horoscoapele navalesc in valuri naucindu-ne, tulburând seninatatea copiilor, imbuibându-ne capul cu bezne medievale, promiscue, obscurantiste, fataliste…
Suntem impinsi inapoi, adânc, in spatiul nevrozelor.
Eu credeam ca in secolul tehnologiilor avansate si al internetului ne vom limpezi putin mintea, credeam ca ratiunea va trece in prim plan, ca ne vom apropia cumva mai mult de esenta lucrurilor, ca vom fi mai lucizi si mai realisti, ca vom medita la cauzele raului, a inegalitatilor sociale si vom incerca sa le corectam… Si când colo, ce primim pe toate canalele si suporturile media? Primim violenta si sânge.
Cineva, o forta malefica globala invizibila ne manipuleaza mintile, dezasamblându-ne unii pe altii, smulgându-ne din tarinile noastre si din valorile nationale perene, pentru a crea din noi o fiinta egoista, lacoma de bunuri materiale, cu mintea bântuita de vampiri nocturni si fantasme, aculturala, impacata cu soarta de simpla biela sociala care sa-si dea duhul pe altarul marilor companii multinationale. Voi, ar fi mesajul acelui Cineva nevazut care ne manipuleaza, rontaiti si rumegati ceea ce va oferim prin media; o media care tinde cu succes sa puna stapânire pe constiintele celor multi si prosti, dar apti de munca; distrati-va cu imaginatia in aceasta lume virtuala, descatusati-va instinctele, loviti si posedati, eliberati-va de toate dorintele ingropate in subconstient, noi va oferim toate ingredientele defularilor, insa… exista un insa: in lumea reala fiti cuminti si supusi si nu puneti intrebari inconvenabile; epuizati-va dorintele in fictiune.
Sistemul acestei intoxicari continui functioneaza perfect; fiecare familie e virusata prin acel cablu care ne intra in casa si ne aduce violenta si sângele, cu fantasmele si vampirii, extraterestrii si supermanii „noii vârste” a umanitatii. Modelarea mentalului colectiv, treaba lunga si migaloasa, se realizeaza dupa o grila conceputa in laboratoarele unor institutii cu nume pasnice, neutre, care nu spun de fapt nimic din ce se petrece inlauntrul lor, si se afla unde? Ghiciti singuri.
Fata de comunismul ce-si propunea sa formeze „omul nou” dupa calapoadele ideologiei sale, iata ca, mai nou, acelasi tel anima si capitalismul, dar cu mijloace mult mai persuasive.
Aceeasi Marie, cu o alta palarie, cu cristale Swarovski…
Ovidiu GENARU