Ideea potrivit careia serviciile controleaza statul, in tot ceea ce implica aceasta vocabula – de la mediul socio-politic, la cel de afaceri – are o din ce in ce mai mare trecere in constiinta publica. De aici si numarul covârsitor de emisiuni in care moderatorii, analistii si comentatorii obisnuiti ai micului ecran intorc pe toate fetele un eveniment sau altul. Moda de ultima ora spune ca saltarea televizata a lui Popoviciu a fost orchestrata de servicii, cu consimtamântul implicit al sefului statului. Teza consecutiva acestei constatari face referire la faptul ca alegerile prezidentiale ar putea fi devansate. Logica e banala: pâna in noiembrie imaginea publica a presedintelui, la fel de consolidata precum un castel din carti de joc, ar putea fi naruita complet de efectele crizei galopante. In plus, timpul lung pâna la prezidentiale, le-ar permite adversarilor lui Basescu sa performeze si sa-si cladeasca, migalos, strategiile electorale. Presedintele stie ca jocul sau de salvator al patriei a esuat, sfârsind lamentabil in bratele moasei internationale FMI care, cel putin initial, fusese vazuta ca o solutie de avarie nu ca una de compromis economic crucial. Anumite cercuri de afaceri s-au cam zaharisit si pun umarul vârtos la rasturnarea presedintelui amplificând senzatia de criza prin compromiterea sistematica a institutiilor statului. De altfel, Basescu insusi a sesizat ca mogulii atenteaza, prin informatiile rulate de imperiile media pe care le detin, la integritatea institutional-administrativa a statului. Arestarea „mediatica” a lui Popoviciu e un semnal evident dat inclusiv catre marea finanta. Aceasta are tot dreptul sa nu se razgândeasca: ea trebuie sa pompeze bani doar in campania electorala a Jupânului si nu trebuie sa-si permita luxul de a juca la ruleta propria libertate alegând sa bage bani si sa parieze pe adversarii politici ai Marinarului. De asemenea, zvonistica apasata, intretinuta pe marginea posibilului sir de arestari la nivel inalt, are darul de-a tine in priza vigilenta potentatilor zilei. Ei trebuie sa stea, in permanenta, cu frica in sân. Odata inoculata, frica generata de amenintarea cu hartuirea, poate domestici orice om, indiferent de potentialul sau financiar. Exercitiul de forta pus in scena de institutiile de profil ale statului poate fi interpretat, la o scara mai larga, ca un semn al autoritarismului politic ce domneste, ca la el acasa, pe holurile Palatului Cotroceni.
Lucian BOGDANEL
Hai mai Luciane, tu chiar crezi ce scrii? Presimt ca in curand o sa faci echipa cu Peter Joseph… Pe cand Zeitgeist 3, 4…?!