Pătimirea lui Isus – o carte pentru lumea de azi

Textele relative la Pătimirea şi Învierea Domnului, redate de Evanghelii, continuă să pună şi în zilele noastre aceeaşi multitudine de întrebări care preocupă generaţiile de două mii de ani.
Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi propune în acest sens lucrarea Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat scrisă de eminentul istoric Jean Delumeau, fost profesor la Collčge de France şi de biblistul Gérard Billon, director al Serviciului biblic catolic Evangile et vie de la Paris.
Materia cărţii se bazează pe o privire hermeneutică a textelor, în căutarea unei relaţii între faptele în sine şi valoarea lor scripturară: A vorbi despre viaţa şi moartea cuiva nu înseamnă numai a aduna faptele şi a le pune în mod simplu cap la cap, ci şi a găsi legăturile ce există între ele. Scriind, istoricul – căci aşa trebuie să-l numim – încearcă să înţeleagă. Matei, Marcu, Luca şi Ioan nu sunt, poate, istorici în sensul actual al termenului, ei au încercat însă să înţeleagă şi, pentru aceasta, au aşezat istoria personală a lui Isus pe fundalul istoriei lui Dumnezeu şi a lumii, a cărei concepţie le fusese transmisă prin cultura Israelului. Aici îşi are originea acel du-te-vino neîncetat, adesea ameţitor pentru noi, între Scriptură şi faptele pe care ei le relatează.
Structura cărţii, deşi construită după metoda „dublei perspective” – ceea ce francezii numesc regards croisés – este unitară, fiind întărită prin convergenţa expertizelor. Fiecare autor focalizează analiza din perspectiva propriei specializări. Prima parte, scrisă de Gérard Billon, abordează din punct de vedere biblic Istoria pătimirii, în capitole ce scrutează îndeaproape împrejurările, actorii şi rolurile jucate de aceştia în procesul, în condamnarea şi crucificarea lui Isus, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii sau în alte surse. Titlurile acestor capitole vorbesc de la sine: Cum s-a desfăşurat procesul lui Isus; Din ce motive a fost arestat şi condamnat Isus; Ce ştim despre răstignire; Ce rol au jucat romanii; Ce rol au jucat iudeii etc. Partea a doua, Pătimirea de-a lungul istoriei, permite istoricului Jean Delumeau să facă o expunere istorică asupra manierei în care creştinismul s-a interesat de spectacolul suferinţelor lui Isus în momentul pătimirii, de la arta creştină din primele secole şi până la reprezentările din Occident, din secolele următoare, privite în special din unghiul dolorismului.
În încercarea de a identifica tipul de lectură pe care autorii ne-o propun, ne vom opri la trei aspecte esenţiale. În Cuvântul înainte al cărţii, Jean Delumeau ne oferă cel dintâi reper, şi anume cel al istoricităţii, al narativităţii evenimentului crucificării care nu contrazice în niciun fel autenticitatea acestuia, impunându-se ca o evidenţă în această complexă analiză: Pătimirea lui Cristos nu reprezintă, cu toate acestea, un lucru simplu! Bineînţeles, există aspectul istoric, aş spune aproape aspectul evenimentului. Şi nu trebuie să-l neglijăm. Pătimirea, e adevărat, nu ne este cunoscută decât prin intermediul celor patru Evanghelii. Textele lor concordă cu toate acestea în mare parte şi nu ne putem îndoi de verosimilitatea condamnării şi a supliciului pe care Isus l-a suferit. A vorbi despre aceasta este aşadar un lucru cât se poate de legitim, că suntem sau nu credincioşi. Evangheliile sunt documente de care istoricii trebuie să ţină seama. Mai mult, faptul că Evangheliile şi descrierea pătimirii reprezintă elementele fundamentale ale credinţei creştine, ale convingerii şi pietăţii creştinilor constituie şi el un fapt istoric şi nu există nici un motiv ca istoricii să refuze a lua în seamă această sursă. Ea există. Al doilea aspect al analizei, propus de Gérard Billon, îl constituie relectura pascală a evenimentelor, care dă un sens nou „nebuniei crucii”, după expresia sfântului Paul, printr-o realitate incontestabilă, majestuoasă şi purtătoare de speranţă, aceea a Învierii: Aşadar, Evangheliile vor începe să-şi închege forma, pornind de la un spaţiu vid, de la un mormânt gol din care lispeşte trupul defunctului ce se cuvine cinstit. Înainte de a fi scrieri, ele sunt relecturi ale unui parcurs, întelegere a unor evenimente a căror desfăşurare a fost accelerată în timpul ultimei săptămâni, o săptămână la capătul căreia urma să fie sărbătorit Paştele evreiesc, o săptămână ce avea aerul unui haos, traversată însă, în realitate, de o lumină neaşteptată.
În fine, trebuie să reţinem aspectul receptivităţii contemporane al acestor evenimente fondatoare ale credinţei creştine, pe care ambii autori nu ezită să o formuleze sub forma unei interogaţii asupra capacităţii lumii de astăzi de a percepe, a admite şi a se hrăni cu un mister care nu încetează să le solicite adeziunea la valoarea permanentă a binelui, dincolo de agresiunea violentă a prezentului: Actualmente, civilizaţia occidentală operează o focalizare către violenţă şi către rău. În aşa măsură încât disperarea contaminează întreaga filozofie, iar sadismul, toată mass-media. Trăim sub jugul unui pesimism care ne întunecă orizontul şi în faţa căruia noi, creştinii, trebuie să reacţionăm afirmând şi arătând că, la rândul său, şi binele există. Această omniprezenţă a violenţei a condus în ultima vreme la o reprezentare a pătimirii în care predomină suferinţa şi cruzimea, ceea ce conduce la o interpretare falsă a misterului suferinţei lui Cristos: Un spectacol care se vrea sacru şi care ar fi plin până la refuz de sânge şi de ură nu ar face decât să devină zdrobitor şi să traumatizeze, în loc să conducă spre iertare şi speranţă. Nu ar face decât să reactualizeze vechea tradiţie care a insistat mai mult asupra păcatului decât asupra iertării. s…t Ni s-ar putea obiecta faptul că, voind să ne îndepărtăm privirea de la suferinţă, riscăm să cădem în angelism. Recunosc că acest pericol există. Mi se pare, însă, că cele petrecute de-a lungul secolului al XX-lea ne fac, din păcate, să nu cădem în astfel de pericol.
Refuzul angelismului dar şi refuzul focalizării pe suferinţă, pe ură şi cruzime, ceea ce ar oculta valoarea salvifică a sacrificiului cristic – acesta este mesajul excelentei cărţi, editate de Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, pe care v-o recomandăm cu căldură ca pe un ghid de lectură în această perioadă quadragesimală, a Postului Mare, după denumirea populară, sau a Caremului, dacă urmăm toate celelalte limbi romanice.
Cititorilor interesaţi le precizăm că lucrarea este disponibilă în librăriile catolice din împrejurimi, precum şi la Librăria Glissando.
Dan BURCEA