Fotbal, preliminariile CM 2010 / România – Serbia 2-3

Prin infrângerea de la Constanta, România si-a compromis in buna parte sansele de a ajunge la Turneul Final din Africa de Sud. Nationala lui Piturca ar trebui de-acum sa mearga ceas, insa i-ar fi necesara si o doza mare de noroc. Pacat, pentru ca nu se poate spune ca România n-a luptat, ca nu a tratat cu seriozitate partida cu Serbia. Iar golurile tricolorilor (Marica si D. Stoica, asistati de Mutu) au fost superbe. Poate daca si arbitrii erau mai atenti, scorul meciului ar fi fost egal. Dar brigazii conduse de Trefoloni nu i se pot aduce acuzatii de rea-vointa. Faza golului al treilea al sârbilor (la care s-a acuzat un ofsaid) a fost grea, cu o pozitie la limita a lui Ivanovici si o minge care a ajuns la el dintr-o contra confuza, petrecuta intr-o aglomeratie. Mai putem acuza autogolul lui Dorel Stoica, insa trebuie sa recunoastem ca la alte faze de gol ale sârbilor am avut noroc. Una peste alta, aceasta partida releva destul de fidel nivelul fotbalului românesc actual. Desigur, actuala generatie ar putea sa mai scoata câteva rezultate bune – iata ca Mutu si Contra au fost cei mai buni dintre tricolori -, dar trendul sau ramâne descendent. Ar fi momentul potrivit ca nationala sa se primeneasca masiv; ar fi timpul ca fotbalul românesc sa se reformeze total, pentru a recâstiga numarul de practicanti pe care l-a avut cândva. Pentru ca nu trebuie sa ne inchipuim ca alta ar fi fost soarta nationalei daca jucau Goian si Chivu. S-a vazut asta când Piturca a fost nevoit sa recurga la solutiile Costea si Dorel Stoica si ca pentru Cocis – asa slabut cum este -, nu exista un inlocuitor mai bun. Iar pentru a dobori o aparare cu media de inaltime de 1,90 m, nu avem alte solutii decât jucatori de 1,65 m. Nu stim ce va fi in continuare, dar sa speram ca meciul cu Austria va fi ultimul in care România va avea acest lot.