Slujba Invierii, la Bruxelles

Am avut sansa sa asist, intr-un interval de numai sapte zile, la trei slujbe de Inviere. Prima dintre ele, catolica, in noaptea de 11 spre 12 aprilie, la o mânastire greco-catolica, situata la aproximativ 50 de km de Bruxelles. O surpriza, foarte placuta, a venit de la un grup de 5 – 6 calugari, care, in momentul in care s-a cântat si in limba româna „Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcând”, au cântat cu atâta patos si atât de curat româneste, incât i-am banuit imediat a-mi fi compatrioti si intuitia nu m-a inselat nici de aceasta data, pentru ca, imediat dupa slujba, când i-am intrebat daca nu cumva sunt români, mi-au raspuns ca patru dintre ei sunt ardeleni, iar ceilalti sunt „din nordul Bucovinei românesti”. La distanta de o saptamâna, am asistat la cea de-a doua slujba de inviere, la o catedrala catolica situata foarte aproape de Grand Place, in plin centrul capitalei Uniunii Europene, si daruita ortodocsilor de origine româna. M-a surprins aici faptul ca altarul era situat pe una din lateralele catedralei, ceea ce, luând in calcul si catapeteasma, ingusta considerabil spatiul destinat credinciosilor, nevoiti sa se distribuie, ca sa incapa, spre capetele lungi ale catedralei. Parintele Palade, parohul catedralei, mi-a explicat, cu putin timp inaintea slujbei de Inviere, ca a fost nevoit sa reorienteze altarul spre Rasarit, conform traditiei ortodoxe. Nu m-am putut opri sa-i spun ca avem la Bacau cel putin doua catedrale care nu au altarul orientat spre Rasarit dar care sunt permanent asaltate de multimea credinciosilor: prima ar fi Biserica Precista, ctitorie Musatina, veche de peste cinci secole, care are altarul situat spre nord-nord est, facându-i pe geografi sa se intrebe si acum unde era nordul geografic pe vremea lui Stefan cel Mare, iar cea de-a doua este Biserica „Sfântul Dumitru” de la Narcisa, care aduna la fiecare slujba mii de credinciosi, si care are altarul orinetat spre Sud, pentru ca asa a fost locatia, parintele paroh Ioan Plescau gasind, chiar inaintea slujbei de sfintire, o explicatie spirituala: „Daca am fi avut altarul spre Rasarit, am fi avut doar trei-patru ore soarele in fata, or asa, fiind spre Sud, avem soarele tot timpul prin fata altarului, de la rasarit pâna la apus”. Cum in fata catdralei din Bruxelles venisera in Noaptea Invierii in jur de sase sute de români, slujba a fost oficiata, in intregime, in fata catedralei, iar când intreaga asistenta a inceput sa cânte „Hristos a inviat din morti …”, geamurile apartamentelor situate de jur-imprejurul catedralei au inceput sa se lumineze, locatarii iesind la ferestre sa vada ce se intâmpla si facându-le semne amicale cu mâna celor aflati in mare piata a catedralei. Dupa „Veniti de luati lumina!”, sute de lumânari aprinse au luminat piata (n.n.: intre noi fie vorba, m-a mirat ca toate lumânarile erau oferite spre vânzare de zeci de tigancuse, care „tineau piata”: „doar un Euro, boierule, sau ia din astea, de sase zile, cu numai trei euro!”). „Hristos a inviat!” „Adevarat a inviat!” Slujba de Inviere de la Bruxelles a avut parte si de o lumina aparte: un suflet-pereche de la Bacau mi-a inlesnit, prin mobil, sa ascult o mica parte din slujba de Inviere de la Biserica „Sfântul Dumitru” din Bacau, tocmai când credinciosii bacauani pornisera intr-un larg pelerinaj pe strazile din jurul Bisericii. Ii ramân profund recunoscator pentru acest minunat dar si-i urez din toata inima sa aiba parte in viata numai de sanatate si fericire, alaturi de toti cei dragi! Trei Invieri intr-una singura e tot ce-si poate dori un credincios la Sfintele Pasti. Si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a facut parte! Hristos a inviat!
Stefan OLTEANU