Intre mici si voluntariat

O dilema cu parfum muncitoresc macina de câteva zile conducerea centrala a PSD. Departe de epoca de aur a clarviziunii politice iliesciene, aceasta nu stie in ce registru public sa abordeze Ziua Internationala a Muncii. De o parte, falanga constituita in jurul nucleonului Vanghelie vrea la picnic cu mici, bere si corturi, in spiritul unei adevarate sarbatori câmpenesti de altadata. De cealalta parte, aripa freshmakerilor reprezentata de Cristi Diaconescu, Ponta si Geoana insusi, vor o iesire la munca voluntara, pe masura unei social-democratii de inspiratie, mai curând, laburista, decât autohtona. In felul lor, social-democratii transmit semnale. In felul lui, PSD incearca sa-si croiasca un vesmânt ideologic ameliorat, care sa faca fata valului de noutati inspirate de epoca in care traim. Aceasta aparenta disensiune intestina, ce pretinde sa opuna micii voluntariatului, spune totul sau aproape totul, lasându-ne sa intrevedem, deocamdata la o cota timida, zorii unui nou fel de-a face social-democratie in România. Sloganul cu care Iliescu a câstigat in campania din 2000, „Aproape de oameni, impreuna cu ei”, inseamna chiar ceea ce este, ceea ce se vede si se aude. Insa, cel putin in acceptiunea unei parti a social-democratilor nostri, convietuirea nu inseamna, obligatoriu, o coabitare populara si populista in mijlocul unei civilizatii penalizate de cutume, adeseori retrograde. A fi social-democrat, inclin sa cred, nu inseamna a pune umarul la nesfârsit la jalnicul spectacol al cârnatariilor si pomenilor politice, ci mai poate insemna a face munca voluntara, a sprijini ONG-urile – atinse si ele de criza economica -, a identifica si solutiona asa-numitele probleme sociale, a imbratisa – cu masura – ecologia etc. Aceste linii de forta vadesc posibila schita a unui posibil mod rezonabil de a gândi si de a face politica in viitor, poate chiar in viitorul apropiat. Tine de un bun simt constitutiv sa alegi munca voluntara sau patriotica sau cum s-o mai numi ea, in detrimentul fumaraiei si cârnatoielii populare. Avem destule albii de râuri, sufocate de tone de peturi, care asteapta sa fie curatate, avem destule parcuri, paduri si rezervatii siluite – unele sistematic – de mitocania nepereche a confratilor nostri, vajnici doritori de mici, bere si manele.
Lucian BOGDANEL