Regele e gol

Ma gândeam sa nu mai scriu o vreme despre prestatia lamentabila a Presedintelui; stric orzul pe gâste, ca sa zic asa, tara arde si baba se piaptana, asa e omul asta ales, ramâne ce este, o masina de fabricat stari conflictuale, ii place sa traiasca doar in hrean. Exista niste viermisori care se simt bine doar in hrean; daca-i muti intr-un mar domnesc dulce-parfumat se prapadesc in anonimat. Pentru Presedinte linistea e toxica, invizibilitatea ii da cosmaruri. Domnia sa a fost naravita sa fie cineva, sa aiba supusi pe care sa-i framânte, sa-l asculte orbeste. Domnul Basescu nu poate fi un simplu membru al masei amorfe, negânditoare. Mi-l amintesc cum in urma cu vreo saptesprezece ani, in Parlament, PD-ul domnului Roman il folosea cu aplomb pe actualul Presedinte pe post de ciocan, la microfon, punând in valoare incontestabila forta de reactie prompta a acestuia. Undeva, in fundul salii, in partea dreapta a vechiului sediu al Camerei Deputatilor din Dealul Mitropoliei se formase o gasca in jurul parlamentarului Basescu, unde se vocifera continuu – era acolo un centru de ilaritate bascalioasa si de replici veninoase si grosiere care perturbau lucrarile zilnice. Grupul, dirijat de personajul nostru, haios si la propriu si la figurat, punea la cale riposta umorala imediata, fireste, intr-un limbaj de taverna de port, exprimata, spre deliciul multora, la microfonul Camerei. Interventiile, zgomotoase, nu se refereau, ca si astazi, la continutul de fond al chestiunilor dezbatute, ci urmareau, tot ca si acum, sa produca prin batjocura si ironie efecte amuzante, caraghioase, de subminare a adversarilor politici. Utilizat ca berbece demolator, ca pamfletar acid si manipulator de opinii scolit prin porturile lumii unde se invata supravietuirea, calit si uns cu toate tertipurile posibile, animalul politic redutabil Basescu, caci ii recunoastem aceste calitati, si-a câstigat pe merit locul de lider in micul lui grup de admiratori de aceeasi factura din fundul salii, pentru ca mai târziu, prin „lucrari” subterane abile, fara scrupule, sa ajunga sa-l disloce pe pufosul Petre Roman si sa-i ia locul. Barbaria activa invingea politetea si buna crestere, fenomen ce avea sa se dezvolte ulterior in politica româneasca. Demolarea de la conducerea PD-ului a lui Roman a fost o lovitura de maestru si un semnal ca ne aflam in fata unui personaj cu care nu-i de glumit, un ambitios fara limite, un catarator profesionist capabil sa-si sacrifice prietenii, fara remuscari, doar sa-si atinga scopul. Unii se cred predestinati sa domine, hipertrofie a vanitatii care frizeaza patologicul; actualul nostru Presedinte dezvolta suficiente simptome discrete sau mai vizibile de nemultumire ca românii nu-i recunosc cu plecaciune si umilinta meritele de salvator al natiunii. Domnul Basescu este bosumflat pe poporul român ca vocifereaza in front, ca nu-i aproba stilul bascalios de comunicare, ca s-a saturat de gafele sale antologice, ca indrazneste sa aiba alta parere. Continuu belicos cu mass-media, Presedintele numeste orice forma de critica santaj, subminare; e iritat ca unii cotrobaiesc prin averea familiei Basescu, cam deocheata si spornica, batatoare la ochi. Domnia Sa nu mai are resurse sa ne spuna lucruri noi. Presedintele s-a epuizat, a facut fâs, s-a consumat in rafuieli cu adversarii politici, e razbunator si obsedat de pierderea puterii, pericol iminent, animalul politic adulmeca dezastrul. Acel inubliabil „Sa traiti bine!” care l-a saltat pe valul câstigatorilor, a generat desertaciunea de astazi: socul emotional a trecut dezvaluind in toata splendaorea ei demogagia protagonistului; regele e gol pusca, decazut, vulnerabil, despuiat de atributele puterii, readus cu picioarele pe pamânt, infricosat de pierderea imunitatii s.a.m.d.
Miza disproportionata l-a tradat pe Presedintele jucator.
România a pierdut cinci ani de istorie.
Ramâne ca la prezidentiale „Sa gânditi mai bine!” ca in trecut.

Ovidiu GENARU